Născut orb
Când trecea, Isus a văzut pe un orb din naştere. Ucenicii Lui L-au Întrebat: „Învăţătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui?”
(Ioan 9:1,2)
Ucenicii erau de părere că nu se putea să nu existe un vinovat pentru starea în care se găsea acest om. Cine era de vină? Cineva trebuie să fi păcătuit! Dar cine să fi păcătuit oare: orbul sau părinţii lui?
Domnul Isus le-a răspuns că nici orbul şi nici părinţii lui nu au păcătuit. Ideea pe care vrea să le-o transmită aici este următoarea:„Nu-l judecaţi atât de aspru pe acest om şi nu-i judecaţi nici pe părinţii lui. Dragostea nu se gândeşte la rău. Suferinţa nu este pedeapsa lui Dumnezeu pentru păcatele lor:’ Cu toţii suntem tentaţi să credem că încercările noastre sunt simple accidente şi că necazurile semenilor noştri sunt pedepse divine. Dacă auzim că i s-a întâmplat ceva rău unui cunoscut al nostru, ne repezim să punem incidentul pe seama obiceiurilor sale de a mânca sau de a bea ori pe seama modului în care conduce maşina sau ţine Sabatul. Dăm din cap în semn de dezaprobare şi spunem:„După faptă, şi răsplată!” sau „Dacă a căutat necazul cu lumânarea …”
Explicaţia oferită de Domnul Hristos aici este foarte edificatoare:„[Orbul acesta] s-a născut aşa ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu:’ Atitudinea creştinească nu este aceea de a-i judeca pe oameni, ci de a merge la ei şi a-i ajuta. Avem nevoie să înţelegem că Dumnezeu ni i-a scos în cale pentru a ne da ocazia să slujim.
Am auzit odată o întâmplare despre un băiat sărac care a devenit creştin şi care umbla îmbrăcat în haine ponosite. Într-o zi, cineva i-a zis: „Dacă Dumnezeu este Tatăl tău şi te iubeşte, cum de suportă să te vadă îmbrăcat în zdrenţele astea? De ce nu are grijă să îţi dea haine noi?” Băiatul a răspuns:„Da, Dumnezeu a rugat pe cineva să îmi dea haine noi, dar acel cineva a uitat să mi le dea!”
Chiar dacă ştim sigur că unii suferă din cauza păcatelor şi neascultării lor, să nu fim aspri cu ei. Nevoia lor nu e să fie mustraţi sau criticaţi, ci să fie iubiţi. Şi apoi, avem motive să ne considerăm mai neprihăniţi decât ei? Dumnezeu nu îi asupreş te pe copiii Săi. Şi, dacă prin slăbiciuni şi necazuri învăţăm despre puterea Sa de a vindeca şi de a salva, dacă prin întuneric suntem pregătiţi să primim Lumina lumii, dacă prin boală Îl descoperim pe marele Medic, atunci nu este mai bine să trecem prin aceste greutăţi?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
