Ce este credinţa? O definiţie simplă ar putea fi următoarea: „Credinţa este o încredere statornică şi supusă în existenţa, puterea şi dragostea lui Dumnezeu, aşa cum sunt ele descoperite în faptele Lui şi în făgăduinţele pe care ni le-a dat.”
Este minunat să ai un asemenea dar în lumea noastră teribil de căzută şi de neîmplinită! Nu este de mirare că mulţi consideră că ea este cel mai frumos dar pe care îl pot avea oamenii. Acum, se ridică întrebarea: Ai încercat vreodată să descoperi de unde a apărut credinţa ta? Cum îţi explici că tu ai credinţă, iar alte persoane din jurul tău nu au? Aşa ai fost crescut? Ai avut părinţi credincioşi? Vii la biserică de când te ştii? Studiul Bibliei sau lectura unor cărţi religioase te-a convins că există un Dumnezeu care te iubeşte? Ai găsit câteva argumente filozofice satisfăcătoare, care te-au ajutat să faci acest „salt” al credinţei? În ultimă instanţă, credinţa este o minune, este un dar de la Dumnezeu.
1. Cum subliniază Pavel ideea că Dumnezeu ne oferă darul credinţei? Efes. 2,8
_____________________________________________________________________________________________
Un lucru este cert: După cum nu putem fi oameni, în sensul deplin al cuvântului, dacă nu avem dragoste, tot la fel nu putem deveni ceea ce trebuie să fim, dacă nu avem credinţă. „’Fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui.’… Observaţi că Epistola către Evrei nu ne învaţă că fără credinţă este dificil să fim plăcuţi lui Dumnezeu sau că fără credinţă vom avea nevoie de mult timp ca să-I fim plăcuţi, ci că aşa ceva este imposibil. Cu alte cuvinte, credinţa nu are niciun substitut. Prin credinţă au trăit eroii lui Dumnezeu din trecut şi tot prin credinţă trebuie să trăiască şi poporul Său de azi.” – George R. Knight, Exploring Hebrews: A Devotional Commentary, pag. 198
2. Ce atitudine trebuie să avem, ca să fim pregătiţi să primim darul credinţei? Ce schimbări trebuie să facem în viaţa noastră, ca să fim mai receptivi faţă de acest dar? Rom. 10,1; Evr. 11,6
______________________________________________________________________________________________
Uneori, auzim oameni care spun că şi-ar dori să aibă credinţă. Ce sfat le-ai da? Ce schimbări trebuie să facă pentru a fi mai receptivi faţă de acest dar? Vezi Marcu 9,24.
1 comentariu
Cornelius
Raspunsurile corecte si adevarate la intrebarile d-tale de mai sus,nu le poate gasi nimeni nicaieri in alta parte decit in Cuvantul lui
Dumnezeu care este „Biblia”.De fapt,personal
cred,ca un om,nu poate avea mai multe intrebari de cite raspunsuri ar putea sa primeasca de la Dumnezeu.
Precizez: Biblia nu ne raspunde noua direct la intrebarile noastre…..Dar ea ne da o serie de intimplari din care singuri putem gasi raspuns la-intrebarile noastre-….
Un citat spune:”Credinta vine in urma auzirii,iar cele ausite din Cuvantul lui Dumnezeu”.(am experimentat).Am avut un „tata duhovnicesc” care in intilnirile noastre mereu ne spunea:-„Cititi mai baieti
Cuvantul lui Dumnezeu!”….
Cuvantul lui Dumnezeu este „Paine”! In fiecare zi mancam paine si nu ni se face greata.Tot asa trebuie ZILNIC sa citim Cuvantul lui Dumnezeu!Cand stam de vorba cu o persoana necunoscuta,in cateva minute ne dam seama daca persoana,cunoaste sau NU,Cuvantul lui Dumnezeu!!!! Odata circulam
cu trenul intr-o tara straina si langa mine era un Indian.Imediat ne-am recunoscut ca apartinem „Aceluiasi Domn”.El a scos din geanta Biblia lui,eu am scos Biblia mea si amandoi am citit acelasi loc.A coborit inaintea mea din tren,ne-am strins in brate si acum ne vom mai stringe odata in cer,ca pe pamant e cu neputinta….
Sunt multi crestini,dar lucrul acesta nu e de ajuns!Fiecare trebuie sa ajunga la „Nasterea din nou”.O zicala spune:”-Cine
s-a nascut de doua ori,v-a muri o singura data!Cine s-a nascut doar odata,v-a muri de doua ori!!!
Cu alta ocazie si daca mi se creaza spatiu, va pot istorisi cum m-am intors la Dumnezeu pentru ca parintii mei nu erau credinciosi.
Am crescut in religia crestina ortodoxa!Dar la Dumnezeu m-am intors la virsta de 24 ani.