Tata, eroul meu
Cinsteşte pe tatăl tău.
(Exodul 20: 12)
Trăim într-un timp al supereroilor. Pentru mine, tata a fost unul dintre ei. El m-a ajutat să-mi creionez viaţa. Părinţii mei au lucrat ca misionari în Indochina Franceză, unde au învăţat limba franceză şi mai apoi pe cea vietnameză. Au înfiinţat o şcoală, şi tot aici m-am născut eu. Aceşti ani poartă cu ei unele din cele mai frumoase amintiri ale tatei, aşa că am auzit multe istorisiri şi am văzut multe fotografii de atunci. Câţiva ani mai târziu, am fost binecuvântaţi să putem vizita din nou Vietnamul împreună cu tata, care încă vorbea limba vietnameză. Acolo am întâlnit oameni deosebiţi.
Tata a plecat apoi în Haiti, unde a predat ca profesor la un colegiu. Aici, a ajutat la relocarea campusului pe locul unde se află astăzi. Din aceşti ani am primele amintiri de când eram mică. După ce s-a pensionat, tata s-a întors în Haiti pentru doi ani, slujind oamenii pe care ajunsese să-i iubească. Noi, copiii, am crescut cântând „Spune lumii” şi alte imnuri misionare la altarele de dimineaţă şi de seară. Am citit povestiri misionare. Am învăţat că viaţa misionară este ceva de dorit, că orice am face trebuie să fie pentru Domnul şi cu toţii eram devotaţi ideii de a ne implica în lucrarea Lui.
Tata îşi petrecea Sabatele împreună cu noi. Uneori mergeam să susţinem o grupă a bisericii, alteori, pe plajă, la munte sau într-un parc. Dacă nu ajungeam acasă înainte de apusul soarelui, tata oprea maşina pe marginea drumului şi cântam „Când se lasă umbra serii”, apoi ne rugam şi porneam mai departe. Sâmbătă seara ne adunam cu prietenii şi ne jucam jocuri. Iar tata s-a jucat cu noi până în ultimele luni înainte să treacă la odihnă.
Dorinţa lui a fost să slujească toată viaţa într-un câmp misionar, dar nu s-a întâmplat aşa. Mama şi tata au divorţat, iar după ce a primit custodia noastră, tata s-a recăsătorit. Avea în plan să meargă să lucreze ca administrator într-un câmp misionar, dar a renunţat atunci când noi am venit să locuim cu el. Ce sacrificiu! Tata a predat la diferite colegii şi licee aflate în legătură cu biserica. A slujit ca director la două dintre aceste şcoli şi ca preşedinte al colegiului bisericii noastre în Puerto Rico. Cât am fost în liceu, în fiecare an tata mi-a predat ceva, inclusiv un curs de editare de text. Mi-a dat întotdeauna sfaturi înţelepte şi ştiam că pot conta pe faptul că îmi va fi mereu alături la nevoie. Tata a fost foarte mulţumit când m-am căsătorit cu un pastor şi am intrat în această lucrare de slujire pentru Domnul.
Credeam că tata avea să trăiască 100 de ani, dar Dumnezeu a avut alte planuri şi, în anul 2011, l-a chemat la odihnă. Dar curând vom fi din nou împreună şi nimic nu-l va mai despărţi de prieteni, de familie şi de Dumnezeul pe care L-a iubit atât de mult. Să facem în aşa fel încât şi noi să ajungem acolo!
LOUISE DRIVER
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
