Fii un lider care slujeşte!

Chiar în timp ce se pregăteau pentru ulima cină, ucenicii se certau pentru statutul de „cel mai mare în Împărăţie”. Cum a reacţionat Domnul Isus la nesăbuinţa lor şi ce idee revoluţionară putem găsi în răspunsul Său?

Luca 22:24-27
24. Între apostoli s-a iscat şi o ceartă, ca să ştie care din ei avea să fie socotit ca cel mai mare.
25. Isus le-a zis: „Împăraţii Neamurilor domnesc peste ele; şi celor ce le stăpânesc li se dă numele de binefăcători.
26. Voi să nu fiţi aşa. Ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai mic; şi cel ce cârmuieşte, ca cel ce slujeşte.
27. Căci care este mai mare: cine stă la masă sau cine slujeşte la masă? Nu cine stă la masă? Şi Eu totuşi sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujeşte la masă.

Răspunsul dat de Domnul Hristos cu privire la conducere este unic în istorie. Faraon, Nebucadneţar, Alexandru cel Mare, Iuliu Cezar şi Ginghis-Han înţelegeau conducerea ca putere şi autoritate asupra altora. Aceasta a fost, în general, concepţia oamenilor despre putere.

„Voi să nu fiţi aşa”, a spus Isus. „Ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai mic şi cel ce cârmuieşte, ca cel ce slujeşte” (Luca 22:26). Prin această afirmaţie, Domnul universului a răsturnat definiţia conducerii:
„Oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să vă fie rob. Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi” (Matei 20:26-28).

În definiţia pe care o dă slujirii şi renunţării la sine (principiile esenţiale ale conducerii Sale), Domnul Isus a introdus o nouă dinamică a relaţiilor dintre oameni: împlinirea nu vine din putere, ci din slujire; conducerea nu îşi trage autoritatea din poziţie, ci din servire; transformarea nu începe cu tronul, ci cu crucea. Ca să trăieşti, trebuie mai întâi „să mori”, să renunţi la tine.

În Luca 9:46-48, este descrisă o ocazie similară în care ucenicii au vrut să ştie cine dintre ei ar fi cel mai mare. Principiile acestei lumi erau adânc întipărite în mintea lor.

Luca 9:46-48
46. Apoi le-a venit în gând să ştie cine dintre ei ar fi cel mai mare.
47. Isus le-a cunoscut gândul inimii, a luat un copilaş, l-a pus lângă El
48. şi le-a zis: „Oricine primeşte pe acest copilaş, în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Fiindcă cine este cel mai mic între voi toţi acela este mare.”

Răspunsul Învăţătorului pătrunde în miezul problemei şi atinge unul dintre cele mai sensibile aspecte ale vieţii, în general, şi ale vieţii creştine, în particular. Cuvintele lui Isus, în special partea despre a fi „cel mai mic între voi” (vers. 48), arată că priorităţile lumii sunt complet răsturnate.

În condiţiile în care principiile lumii acesteia sunt atât de contrare învăţăturilor lui Isus, cum vom putea supravieţui dacă vom aplica în viaţa noastră principiile Sale? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO