Pe când era pe drum cu ucenicii Săi, Isus a intrat într-un sat. Şi o femeie, numită Marta, L-a primit în casa ei.

(Luca 10:38)t

Ai avut vreodată nevoie de cineva cu care să vorbeşti? Cineva cu care să râzi, să te relaxezi împreună, cineva cu care să-ţi placă să petreci timp? Să ai pe cineva căruia îi poţi spune orice şi să ştii că vorbele tale nu sunt duse mai departe chiar este un dar preţios.

Prietena mea locuieşte chiar lângă mine. Petrecem multe ore conver­sând, râdem împreună şi plângem împreună. Avem încredere una în cea­laltă că secretele noastre sunt bine păstrate. Aceasta consider eu prietenie adevărată.

Dar ce putem spune despre Isus? A avut şi El prieteni? Da, a avut. Unii dintre cei mai buni prieteni ai Săi au fost două femei, Marta şi Maria, şi fra­tele lor, Lazăr. O prietenie care se baza pe afecţiune şi înţelegere reciprocă. Când Isus şi ucenicii Săi le-au făcut o vizită, i-au servit cu tot ce aveau mai bun. Isus Se simţea ca acasă în căminul lor. Pentru puţin timp, renunţa la praful de pe uliţe şi Se odihnea după lungile Sale călătorii, bucurându-Se de hrană bună şi părtăşie.

În timp ce Marta era ocupată să pregătească masa, Maria se aşeza la picioarele lui Isus ca să-L asculte. Ea dădea la o parte toate obiceiurile ace­lui timp, lăsând-o pe Marta singură cu toate treburile. Şi ce provocare era pentru Marta să fie gazda a 12 sau mai mulţi oameni flămânzi! Poate că a trebuit să cumpere legumele tocmai din satul vecin şi să le aducă acasă pe măgar. Este de înţeles atitudinea ei faţă de Maria. Dar sora ei, asemenea unui burete uscat, sorbea fiecare cuvânt pe care-l spunea Isus. Profita de fiecare minut! Isus era prietenul ambelor surori, aşa că ce i-a spus El Martei când aceasta a cerut ajutorul Mariei? „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu, dar un singur lucru trebuie. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua” (Luca 10:41).
Isus a vrut să dea de înţe­les că timpul petrecut cu El este cel mai important lucru, „partea cea bună”.

Deşi am prieteni foarte apropiaţi, ştiu că Isus este cel mai bun prieten al meu. Mă gândesc adesea la cuvintele imnului „What A Friend We Have In Jesus” (Ce prieten avem în Isus). El îmi ascultă rugăciunile şi mă acceptă aşa cum sunt. El îmi şterge vinovăţia şi-mi oferă iertare. Ce prieten am eu în Isus! Este El şi prietenul tău?

ANGELIKA PFALLER

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO