Cu Isus zi de zi

 „Isus le-a zis: «Împăraţii neamurilor domnesc peste ele şi, celor ce le stăpânesc, li se dă numele de binefăcători. Voi să nu fiţi aşa. Ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai mic şi cel ce cârmuieşte, ca cel ce slujeşte. Căci care este mai mare: cine stă la masă sau cine slujeşte la masă? Nu cine stă la masă? Şi Eu totuşi sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujeşte la masă.»”

(Luca 22:25-27)

Domnul Isus a fost un mare învăţător, însă nu a întemeiat nicio şcoală de teologie sau de filosofie. Scopul Său a fost „să caute şi să mântuiască ce era pierdut” (Luca 19:10). El a venit să descopere caracterul lui Dumnezeu, iar momentul culminant al acestei descoperiri a fost moartea Sa pe cruce. Prin ea, El a arătat omenirii şi lumilor necăzute cum este Dumnezeu de fapt şi a plătit pedeapsa pentru păcat astfel încât oamenii, în ciuda naturii lor căzute, să poată fi mântuiţi.

Astfel, El a adus la existenţă o comunitate a oamenilor răscumpăraţi, a celor mântuiţi prin jertfa Sa, care aleg ca model viaţa şi învăţăturile Sale. Chemarea de a face parte din această comunitate nu este o chemare la un statut privilegiat în viaţă, ci la un devotament absolut faţă de Hristos. Cuvintele Lui sunt lege pentru ucenicul creştin. Dorinţele Lui devin ţelul ucenicului creştin. Nici perfecţiunea doctrinală şi nici faptele de bunătate nu pot lua locul devotamentului total faţă de El şi faţă de voinţa Sa.

Ucenicia, care este rodul locuirii lăuntrice a lui Hristos, impune o serie de cerinţe obligatorii. Nu sunt permise nicio concurenţă şi niciun substitut.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO