Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!

(2 Corinteni 1:3,4)

Într-o dimineaţă, la altar, soţul meu, Murray, şi cu mine am experimen­tat manifestarea uimitoare a puterii lui Dumnezeu. Murray era programat pentru operaţie şi bineînţeles că amândoi eram un pic neliniştiţi de cum vor decurge lucrurile. Apoi soţul meu a fost internat în spital timp de o săptă­mână.

Lui Murray îi place să poarte o jachetă veche, pentru că este foarte căl­duroasă. Are fermoar de sus până jos, dar undeva la vreo 10 centimetri de marginea de jos se stricase, aşa că nu-l mai putea deschide. Prin urmare, trebuia să o îmbrace pe cap, ca un pulover. Lui Murray i-a trecut prin minte un gând: Roagă-L pe Dumnezeu să facă o minune să repare fermoarul şi prin asta vei şti că Domnul va fi cu tine la operaţie.
Nu! s-a gândit el imediat. Asta înseamnă încumetare şi este de la Diavo­lul. Şi a îndepărtat gândul din minte.

În aceeaşi zi, luând jacheta pe cap pentru a merge la altar, fermoarul s-a deschis complet, chiar până jos! Ne-am uitat amândoi la jachetă şi, spre surprinderea noastră, fermoarul era ca nou.

Şi asta nu este tot. Dumnezeu Şi-a ţinut Cuvântul chiar şi atunci când Murray nu L-a rugat. După operaţie, în timp ce se recupera în salon, Mur­ray se gândea: Unde m-au dus oamenii ăştia? Chiar atunci a văzut ceva mişcându-se în spatele draperiei de lângă patul său. Draperia s-a dat la o parte şi un străin a venit la el, l-a apucat de mâna dreaptă, i-a ţinut-o strâns şi i-a vorbit. Dar, pentru că nu avea conectat implantul cohlear (este com­plet surd), Murray nu a înţeles ce a spus străinul.

Acesta avea un ten măsliniu-deschis, un păr creţ, negru şi barbă scurtă neagră. Murray nu i-a observat bine trăsăturile în semiîntuneric, dar i-a putut distinge silueta în lumina ce venea de pe hol. Se simţea atras de acest străin şi mi-a spus cum îi strângea mâna cu putere. Apoi, străinul i-a pus mâna pe pat, s-a întors şi a dispărut. După aceea, Murray a căzut într-un somn adânc până dimineaţă. De atunci, nu l-a mai văzut pe acest străin niciodată.

Când descurajarea ne copleşeşte, privim fermoarul de la jachetă şi au­zim cuvintele: „Da, Eu sunt întotdeauna cu voi şi nu doar cu voi, ci cu toţi oamenii, pentru că vă iubesc nespus.”

JOAN D. L. JAENSCH

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO