Femei care L-au urmat pe Isus

Citeşte Luca 10:38-42. Ce lecţii spirituale importante putem desprinde din această relatare? Vezi şi Luca 8:14.

Luca 10:38-42
38. Pe când era pe drum, cu ucenicii Săi, Isus a intrat într-un sat. Şi o femeie, numită Marta, L-a primit în casa ei.
39. Ea avea o soră numită Maria, care s-a aşezat jos la picioarele Domnului şi asculta cuvintele Lui.
40. Marta era împărţită cu multă slujire, a venit repede la El şi I-a zis: „Doamne, nu-Ţi pasă că sora mea m-a lăsat să slujesc singură? Zi-i, dar, să-mi ajute.”
41. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu,
42. dar un singur lucru trebuie. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.”

Luca 8:14
14. Sămânţa care a căzut între spini închipuieşte pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îşi văd de drum şi-l lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia şi n-aduc rod care să ajungă la coacere.

Ca gazdă, Marta „era împărţită cu multă slujire” şi se îngrijea să le ofere oaspeţilor tot ce avea mai bun. Însă Maria „s-a aşezat jos, la pi- cioarele Domnului, şi asculta cuvintele Lui”. Marta I s-a plâns atunci lui Isus că rămăsese să facă singură toată treaba. El nu a dezaprobat preocuparea ei pentru slujire, dar i-a atras atenţia asupra nevoii de a-şi aşeza mai bine priorităţile. În viaţa de ucenicie, părtăşia cu Dumnezeu este pe primul loc, iar masa de părtăşie mai poate aştepta.

„Cauza lui Hristos are nevoie de lucrători atenţi şi energici. Există un câmp vast pentru cei ca Marta, cu zelul lor în lucrarea religioasă activă. Dar ei trebuie să stea mai întâi împreună cu Maria la picioarele lui Isus. Hărnicia, promptitudinea şi energia să fie sfinţite prin harul lui Hristos; atunci viaţa va fi o putere de neînvins spre bine.” – Ellen G. White, Viaţa lui Iisus, p. 525

Ce ne învaţă textele din Luca 8:1-3; 23:55,56 şi 24:1-12 despre rolul femeilor în lucrarea lui Hristos?

Luca 8:1-3
1. Curând după aceea, Isus umbla din cetate în cetate şi din sat în sat şi propovăduia şi vestea Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu El;
2. şi mai erau şi nişte femei care fuseseră tămăduite de duhuri rele şi de boli; Maria, zisă Magdalena, din care ieşiseră şapte draci,
3. Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod, Susana şi multe altele care-L ajutau cu ce aveau.

Luca 23:55,56
55. Femeile care veniseră cu Isus din Galileea au însoţit pe Iosif; au văzut mormântul şi felul cum a fost pus trupul lui Isus în el,
56. s-au întors şi au pregătit miresme şi miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după Lege.

Luca 24:1-12
1. În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea, şi altele împreună cu ele, au venit la mormânt dis-de-dimineaţă şi au adus miresmele pe care le pregătiseră.
2. Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt,
3. au intrat înăuntru, şi n-au găsit trupul Domnului Isus.
4. Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată că li s-au arătat doi bărbaţi, îmbrăcaţi în haine strălucitoare.
5. Îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pământ. Dar ei le-au zis: „Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu?
6. Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea,
7. când zicea că: „Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoşilor, să fie răstignit, şi a treia zi să învie.”
8. Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele lui Isus.
9. La întoarcerea lor de la mormânt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.
10. Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria, mama lui Iacov, şi celelalte care erau împreună cu ele.
11. Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme şi nu le credeau.
12. Dar Petru s-a sculat şi a dat fuga la mormânt. S-a plecat şi s-a uitat înăuntru, dar n-a văzut decât fâşiile de pânză care stăteau pe pământ; apoi a plecat acasă, mirat de cele întâmplate.

Pe măsură ce lucrarea Sa se extindea, „Isus umbla din cetate în cetate şi din sat în sat şi propovăduia” (Luca 8:1) împreună cu cei doisprezece ucenici care-L însoţeau. Luca notează şi faptul remarcabil că Isus era urmat de un număr de femei cu stare pe care le vindecase şi care fuseseră impresionate de cuvintele Sale: (1) câteva femei vindecate de duhuri rele, printre care şi Maria Magdalena; (2) Ioana, soţia lui Cuza, administratorul lui Irod; (3) Susana şi (4) „multe altele, care-L ajutau cu ce aveau” (vers. 3).

Când ne dăm seama că Domnul Isus a murit pentru fiecare fiinţă umană, înţelegem mai bine că, înaintea lui Dumnezeu toţi oamenii au valoare. Cât de bine se reflectă acest adevăr în atitudinea noastră faţă de ceilalţi? Sau, altfel spus, cum putem abandona orice atitudine de superioritate? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO