Misiunea lui Ioan Botezătorul
Studiul I – Trimestrul II
Luni, 30 martie 2015
După profetul Maleahi, în istoria lui Israel au existat aproape patru sute de ani de tăcere divină, care a fost ruptă odată cu anunțarea nașterii lui Ioan Botezătorul și a lui Isus.
Relatările despre nașterea lui Ioan și cea a lui Isus au unele asemănări. Ambele sunt nașteri miraculoase: în cazul lui Ioan, Elisabeta trecuse de mult de vârsta la care ar fi putut avea copii; în cazul lui Isus, o fecioară a dat naștere unui copil. În ambele cazuri, anunțul a fost făcut de îngerul Gabriel. Și Elisabeta, și Maria au primit vestea cu uimire, bucurie și supunere față de voia lui Dumnezeu. Ambii copii urmau să crească și să se întărească în duh (Luca 1:80; 2:40).
Luca 1
80 Iar pruncul creştea şi se întărea în duh. Şi a stat în locuri pustii până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.
Luca 2
40 Iar Pruncul creştea şi se întărea; era plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era peste El.
Totuși acești doi copii născuți în mod neobișnuit, prin intervenția directă a lui Dumnezeu, au avut fiecare lucrarea și misiunea sa distinctă. Ioan urma să pregătească poporul pentru lucrarea lui Isus (Luca 1:13-17), iar Isus era ,,Fiul lui Dumnezeu” (ves.35) și împlinitorul profețiilor mesianice (vers.31-33).
Luca 1
13 Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevastă-ta, Elisabeta, îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan.
14 El va fi pentru tine o pricină de bucurie şi veselie, şi mulţi se vor bucura de naşterea lui.
15 Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare, şi se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale.
16 El va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor.
17 Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii, şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.”
Luca 1
31 Şi iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Isus.
32 El va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David.
33 Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit.”
35 Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine, şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea, Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.
2. Deși era ,,neprihănit”, atunci când îngerul i-a dat vestea, Zaharia a dat dovadă de lipsă de credință și a fost mustrat. Ce clarificare ne aduce acest incident cu privire la semnificația conceptului de ,,neprihănire” pentru cel care crede în Isus? Luca 1:5-22
Luca 1
5 În zilele lui Irod, împăratul Iudeii, era un preot, numit Zaharia, din ceata lui Abia. Nevasta lui era din fetele lui Aaron, şi se chema Elisabeta.
6 Amândoi erau neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, şi păzeau fără pată toate poruncile şi toate rânduielile Domnului.
7 N-aveau copii, pentru că Elisabeta era stearpă; şi amândoi erau înaintaţi în vârstă.
8 Dar, pe când slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rândul cetei lui,
9 după obiceiul preoţiei, a ieşit la sorţi să intre să tămâieze în Templul Domnului.
10 În ceasul tămâierii, toată mulţimea norodului se ruga afară.
11 Atunci, un înger al Domnului s-a arătat lui Zaharia, şi a stat în picioare la dreapta altarului pentru tămâiere.
12 Zaharia s-a înspăimântat, când l-a văzut, şi l-a apucat frica.
13 Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevastă-ta, Elisabeta, îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan.
14 El va fi pentru tine o pricină de bucurie şi veselie, şi mulţi se vor bucura de naşterea lui.
15 Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare, şi se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale.
16 El va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor.
17 Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii, şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.”
18 Zaharia a zis îngerului: „Din ce voi cunoaşte lucrul acesta? Fiindcă eu sunt bătrân, şi nevastă-mea este înaintată în vârstă.”
19 Drept răspuns, îngerul i-a zis: „Eu sunt Gavril, care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ţi vorbesc, şi să-ţi aduc această veste bună.
20 Iată că vei fi mut şi nu vei putea vorbi, până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor.”
21 Norodul însă aştepta pe Zaharia şi se mira de zăbovirea lui în Templu.
22 Când a ieşit afară, nu putea să le vorbească; şi au înţeles că avusese o vedenie în Templu. El le făcea semne într-una, şi a rămas mut.
,,Minunea nașterii lui Ioan a avut un scop precis în relația lui Dumnezeu cu poporul Său. După patru sute de ani de absență a profetiilor, Ioan a intrat pe scena istoriei lui Israel cu un mesaj special și cu o putere specială. Misiunea și mesajul lui au fost acelea de a pregăti un popor care să înțeleagă misiunea lui Isus (Luca 1:17).
Faptul că lui Zaharia i s-a născut un fiu (printr-o minune), la fel ca lui Avraam și Mariei, ne învață un mare adevăr spiritual, adevăr pe care îl învățăm greu, dar îl uităm ușor. Prin noi înșine, nu suntem în stare să facem vreun lucru bun, dar ceea ce nu putem face noi va fi adus la îndeplinire prin puterea lui DUmnezeu în orice suflet care se supune și crede. Prin credință fusese dat copilul făgăduinței. Prin credință ia naștere viața spirituală și ne dă putere să împlinim lucrările neprihănirii.” – Ellen G. White, Viața lui Isus (Hristos, Lumina lumii), p.98
*************************************************
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND – TRIMESTRUL II
1Corinteni 16
Strângerea de ajutoare
1 Cât priveşte strângerea de ajutoare pentru sfinţi, să faceţi şi voi cum am rânduit Bisericilor Galatiei.
2 În ziua dintâi a săptămânii, fiecare din voi să pună deoparte, acasă, ce va putea, după câştigul lui, ca să nu se strângă ajutoarele când voi veni eu.
3 Şi când voi veni, voi trimite cu epistole pe cei ce îi veţi socoti vrednici, ca să ducă darurile voastre la Ierusalim.
4 Dacă va face să mă duc şi eu, vor merge cu mine.
5 La voi am să vin după ce voi trece prin Macedonia, căci prin Macedonia voi trece.
6 Poate mă voi opri pe la voi sau poate chiar voi ierna la voi, ca apoi să mă însoţiţi acolo unde voi avea să mă duc.
7 De data aceasta nu vreau să vă văd în treacăt, ci trag nădejde să mai rămân cu voi câtăva vreme, dacă va îngădui Domnul.
8 Voi mai rămâne totuşi în Efes până la Cincizecime,
9 căci mi s-a deschis aici o uşă mare şi largă şi sunt mulţi potrivnici.
10 Dacă soseşte Timotei, aveţi grijă să fie fără frică la voi, căci el este prins ca şi mine la lucrul Domnului.
11 Nimeni dar să nu-l dispreţuiască. Să-l petreceţi în pace, ca să vină la mine, pentru că îl aştept cu fraţii.
12 Cât pentru fratele Apolo, l-am rugat mult să vină la voi cu fraţii, dar n-a voit nicidecum să vină acum; va veni însă când va avea înlesnire.
Îndemnuri
13 Vegheaţi, fiţi tari în credinţă, fiţi oameni, întăriţi-vă!
14 Tot ce faceţi să fie făcut cu dragoste!
15 Încă un îndemn, fraţilor. Cunoaşteţi casa lui Stefana; ştiţi că ea este cel dintâi rod al Ahaiei şi că s-a pus cu totul în slujba sfinţilor.
16 Fiţi şi voi supuşi unor astfel de oameni şi fiecăruia care ajută la lucru şi se osteneşte.
17 Mă bucur de venirea lui Stefana, lui Fortunat şi lui Ahaic; ei au împlinit ce lipsea din partea voastră,
18 căci mi-au răcorit duhul meu şi al vostru. Să ştiţi dar să preţuiţi pe astfel de oameni.
Urări de sănătate
19 Bisericile din Asia vă trimit sănătate. Aquila şi Priscila, împreună cu biserica din casa lor, vă trimit multă sănătate în Domnul.
20 Toţi fraţii vă trimit sănătate. Spuneţi-vă sănătate unii altora cu o sărutare sfântă.
21 Urările de sănătate sunt scrise cu însăşi mâna mea: Pavel.
22 Dacă nu iubeşte cineva pe Domnul nostru Isus Hristos, să fie anatema! „Maranata!” (Domnul nostru vine!)
23 Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi.
24 Dragostea mea este cu voi cu toţi în Hristos Isus. Amin.
