Lecții din natură

Studiul XII – Trimestrul I
Joi, 19 martie 2015
Biblia conține numeroase lecții din natură prin care sunt transmise adevăruri spirituale. Cartea Proverbele apelează la o astfel de lecție pentru a ne învăța despre smerenie.
9. Citește Proverbele 30:18,19. Ce ni se spune aici despre limitele cunoașterii umane?
Proverbele 30
18 Trei lucruri sunt mai presus de puterile mele şi chiar patru pe care nu le pot pricepe:
19 urma vulturului pe cer, urma şarpelui pe stâncă, urma corabiei în mijlocul mării şi urma omului la o fată.
Agur vede taine în multe lucruri aparent ,,obișnuite”. El prezintă aici o combinație fascinantă de taine. Primele două provin din lumea animală: taina urmei pe care o lasă un vultur rotindu-se în tăcere pe cer sau un șarpe unduindu-se fără zgomot pe o stâncă. Apoi, trece la ,,taine” din ,,lumea” oamenilor: neștiuta urmă lăsată de o corabie în mijlocul mării și a relației unui bărbat cu o femeie/fată. Multe mistere au rămas nedezlegate până astăzi, în ciuda tuturor progreselor științei. Cât de important este să știm întotdeauna să apreciem profunzimea și măreția tainelor vieții! Atitudinea aceasta ne va ajuta cu siguranță să rămânem smeriți înaintea lui Dumnezeu!
10. Ce alte mistere din natură captivează atenția scriitorului? Vers.24-28
Proverbele 30
24 Patru vietăţi sunt mai mici pe pământ, şi totuşi dintre cele mai înţelepte:
25 furnicile, care nu sunt un popor tare, dar îşi pregătesc hrana vara;
26 şoarecii de munte, care nu sunt un popor puternic, dar îşi aşază locuinţa în stânci;
27 lăcustele, care n-au împărat, şi totuşi pornesc toate în cete;
28 păianjenul îl poţi prinde cu mâinile şi se găseşte totuşi în casele împăraţilor.
Este interesant că, în versetele 20-23, scriitorul vorbește despre nebunia, aroganța și viciile omului, iar apoi trece la lumea animală, îndreptându-ne atenția spre vietăți minuscule pe care le numește ,,înțelepte”, același cuvânt ebraic folosit cu referire la oameni (Proverbele 3:13), dar și la Dumnezeu Însuși (Iov 12:13; Psalmii 104:24). Nici chiar astăzi, cu toate progresele noastre în domeniul științei, nu reușim să înțelegem în întregime comportamentul acestor vietăți. Nu este deloc de mirare că acțiunile lor au stârnit uimirea acestui om înțelept! El era pe bună dreptate un om înțelept, întrucât una dintre marile dovezi de înțelepciune este recunoașterea limitelor cunoașterii noastre, chiar și cu privire la lucrurile cele mai simple.
Proverbele 30
20 Tot aşa este şi calea femeii preacurve: ea mănâncă şi se şterge la gură şi apoi zice: „N-am făcut nimic rău.”
21 Trei lucruri fac să se răscoale o ţară şi patru lucruri nu le poate suferi:
22 un rob care a început să împărăţească, un nebun care are pâine din belşug,
23 o femeie dispreţuită care se mărită şi o roabă care moşteneşte pe stăpână-sa.
Proverbele 3
13 Ferice de omul care găseşte înţelepciunea şi de omul care capătă pricepere!
Iov 12
13 La Dumnezeu este înţelepciunea şi puterea; sfatul şi priceperea ale Lui sunt.
Psalmii 104
24 Cât de multe sunt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune şi pământul este plin de făpturile Tale.
Gândește-te la câteva dintre cele mai ,,simple” lucruri din natură: o frunză, o picătură de apă, o scoică. Cum ne ajută să rămânem smeriți faptul că până și aceste lucruri sunt pline de taine?
************************************************
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND – TRIMESTRUL I
1Corinteni 5
Curvarul din Corint
1 Din toate părţile se spune că între voi este curvie, şi încă o curvie de acelea care nici chiar la păgâni nu se pomenesc, până acolo că unul din voi trăieşte cu nevasta tatălui său.
2 Şi voi v-aţi fălit! Şi nu v-aţi mâhnit mai degrabă, pentru ca cel ce a săvârşit fapta aceasta să fi fost dat afară din mijlocul vostru!
3 Cât despre mine, măcar că n-am fost la voi cu trupul, dar fiind de faţă cu duhul, am şi judecat, ca şi când aş fi fost de faţă, pe cel ce a făcut o astfel de faptă.
4 În Numele Domnului Isus, voi şi duhul meu, fiind adunaţi laolaltă prin puterea Domnului nostru Isus,
5 am hotărât ca un astfel de om să fie dat pe mâna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Isus.
Hristos – Mielul nostru de Paşte
6 Nu vă lăudaţi bine. Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată plămădeala?
7 Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat, căci Hristos, Paştele noastre, a fost jertfit.
8 Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi adevărului.
Creştinii şi curvarii
9 V-am scris în epistola mea să n-aveţi nicio legătură cu curvarii.
10 Însă n-am înţeles cu curvarii lumii acesteia sau cu cei lacomi de bani, sau cu cei hrăpăreţi, sau cu cei ce se închină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să ieşiţi din lume.
11 Ci v-am scris să n-aveţi niciun fel de legături cu vreunul care, măcar că îşi zice „frate”, totuşi este curvar sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau defăimător, sau beţiv, sau hrăpăreţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncaţi.
12 În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru?
13 Cât despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu. Daţi afară dar din mijlocul vostru pe răul acela.
Lectia furnicii
As numi aceasta lectie “intelepciunea prevederii”.
La Fontaine a popularizat aceasta intelepciune a furnicii in fabula “Greierele si furnica.”
Daca este adevarat ca in lume supravietuiesc cei tari, furnica face exceptie de la aceasta regula. Ea nu supravietuieste datorita tariei, ci datorita strategiei.
Tendinta fireasca este sa consumi cat ai si sa nu te gandesti la viitor.
Domnul Isus a laudat trasatura „prevederii“ chiar si atunci cand ea se manifesta la un „ispravnic necredincios.“ „Fiii lumii acesteia sunt mai intelepti decat fiii luminii“ cand este vorba despre prevedere.
A sti sa-ti pregatesti viitorul este o dovada de intelepciune. A putea privi in viitor inseamna a nu suferi de miopie spirituala, iar cine stie sa-si pregateasca inca de pe pamant destinul vesnic este cel mai intelept dintre oameni. Cel ce se ingrijeste doar de viata aceasta, dar nu se pregateste pentru vesnicie, s-ar putea sa treaca drept om destept acum, dar va fi un nebun in vesnicie. La o analiza atenta, singurul lucru pe care-l poate cu adevarat castiga cineva inainte de moarte este … cerul.
Lectia soarecilor de munte
As numi aceasta lectie „intelepciunea asocierii“. Tendinta fireasca a tuturor este sa ne lasam prada comoditatii, sa stam acolo unde ne este totul la indemana. Asezarile umane s-au facut pe langa ape si, pe cat posibil in zone de campie. Ce putem invata insa de la soarecii de munte? In loc sa stea in vale, langa apa si aproape de lanurile de cereale, soarecii de munte au ales sa se alieze cu muntele. Dusmanii lor naturali i-ar putea gasi si distruge usor daca si-ar fi facut locuinta in campie. Alegand sa se aseze „in stanci“, soarecii salbatici s- au aliat cu puterea muntilor si au supravietuit primejdiilor.
Omul slab ar trebui sa stie si el ca „prietenia cu Dumnezeu“ este un izvor de scapare in ceas de primejdie.
Lectia lacustelor
Aceasta este lectia “solidaritatii“. Prin natura sa, lacusta este una dintre cele mai lacome vietuitoare. Ea trebuie sa consume zilnic de cateva ori greutatea propriului ei corp.
Inzestrata cu niste falci mari si puternice, lacusta lacoma este teroarea culturilor agricole. Egoismul si formidabila ei pofta de mancare ar trebui sa o faca pe lacusta sa se fereasca de concurenta suratelor ei si sa caute singuratatea. Ea ar putea zice: „Am sa ma ascund de suratele mele ca sa nu-mi fure mancarea si ma voi duce sa colind gradinile singura.“ Ce s-ar intampla insa daca ar face-o? Fermierul din campie ar putea sa iasa in camp si cu o singura lovitura sa o distruga: Pleosc!
Dintr-un instinct launtric tainic, lacustele, „fara un imparat”, pornesc toate in cete si dau navala in nori uriasi peste ogoarele oamenilor. Numarul lor extraordinar le fac teroarea culturilor. Fermierii fug neputinciosi dinaintea lor. Solidaritatea lacustelor le face de temut. Multimea lor intuneca cerul. Cand se ridica dintr-un loc, in urma lor raman campiile parca arse de foc si copacii descojiti de scoarta.
Oamenii ar trebui sa stie ca „unde-i unu nu-i putere.” Am putea invata si noi din solidaritatea acestor mici vietuitoare.