Testul vieții
Studiul VIII – Trimestrul I
Luni, 16 februarie 2015
,,Faptele îi urmează”, spune Apocalipsa 14:13 despre răsplata celor drepți. Numai viitorul va demonstra care este valoarea reală a unui om. Oamenii se laudă cu averi, cu multe cunoștințe, cu talente și poate că le au cu adevărat. Dar cât valorează ele în ochii lui Dumnezeu? Cât de des însușirile, realizările și faptele elogiate de oameni ca fiind însemnate ori impresionante se dovedesc a fi doar gunoi! Ca să ne convingem de acest lucru, putem privi la unii oameni din industria divertismentului, de pildă, care, deși sunt venerați și adorați de fanii lor, sunt de-a dreptul ticăloși. Lucrurile sau persoanele pe care le idolatrizăm și înaintea cărora ne plecăm sunt o dovadă grăitoare despre starea noastră decăzută.
3. Citește Proverbele 20:6. Ce ne spune acest text despre ce contează cu adevărat înaintea lui Dumnezeu? (Vezi și Ieremia 9:23,24; Marcu 9:35.)
Proverbele 20
6 Mulţi oameni îşi trâmbiţează bunătatea; dar cine poate găsi un om credincios?
Ieremia 9
23 Aşa vorbeşte Domnul: ‘Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui.
24 Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul.
Marcu 9
35 Atunci, Isus a şezut jos, a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis: „„Dacă vrea cineva” „să fie cel dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi şi slujitorul tuturor!””
Înalta calitate a relațiilor cu oamenii nu este dată de un singur act senzațional de dragoste ori de sacrificiu, ci de șirul neîntrerupt de mici fapte făcute zi de zi, cu perseverență. Masa zilnică pe care i-o servești partenerului de viață, atenția constantă pe care i-o acorzi unui părinte bolnav, efortul continuu pe care-l depui la locul de muncă, toate aceste acțiuni mărunte, săvârșite pe tot parcursul vieții, demonstrează că ai o credință autentică. Credincioșia necontenită este de mai mare preț decât actele sporadice de iubire.
Lucrul acesta este valabil și în relația noastră cu Dumnezeu. Este mai greu și mai important să trăiești pentru Dumnezeu decât să mori pentru El, cel puțin pentru faptul că viața durează mai mult decât moartea. Sfântul care trăiește pentru Dumnezeu este mai mare decât martirul care își dă viața pentru El. Oricine poate declara că are credință în Dumnezeu și că Îi slujește. Întrebarea e: Cât îl ține această credință? Domnul Isus spunea: ,,Dar cine va răbda (în sensul că va rezista) până la sfârșit va fi mântuit” (Matei 24:13).
Cum îi putem descoperi ceva din caracterul Domnului Hristos unei alte persoane? Cât de dispus ești să faci lucrul acesta, indiferent cât te-ar costa?
******************************************************
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND – TRIMESTRUL I
Faptele apostolilor 18
Pavel la Corint
1 După aceea, Pavel a plecat din Atena şi s-a dus la Corint.
2 Acolo, a găsit pe un iudeu numit Aquila, de neam din Pont, venit de curând din Italia, cu nevastă-sa Priscila, deoarece Claudiu poruncise ca toţi iudeii să plece din Roma. A venit la ei.
3 Şi, fiindcă avea acelaşi meşteşug, a rămas la ei şi lucrau – meseria lor era facerea corturilor.
4 Pavel vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat şi îndupleca pe iudei şi pe greci.
5 Dar când au venit Sila şi Timotei din Macedonia, Pavel s-a dedat în totul propovăduirii şi dovedea iudeilor că Isus este Hristosul.
6 Fiindcă iudeii i se împotriveau şi-l batjocoreau, Pavel şi-a scuturat hainele şi le-a zis: „Sângele vostru să cadă asupra capului vostru; eu sunt curat. De acum încolo, mă voi duce la neamuri.”
7 Şi după ce a ieşit de acolo, a intrat în casa unui om temător de Dumnezeu, numit Iust, a cărui casă era vecină cu sinagoga.
8 Dar Crisp, fruntaşul sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată casa lui. Şi mulţi dintre corinteni, care auziseră pe Pavel, au crezut şi ei şi au fost botezaţi.
9 Noaptea, Domnul a zis lui Pavel într-o vedenie: „„Nu te teme, ci vorbeşte şi nu tăcea,”
10 „căci” „Eu sunt cu tine şi nimeni nu va pune mâna pe tine ca să-ţi facă rău; vorbeşte, fiindcă am mult norod în această cetate.””
11 Aici a rămas un an şi şase luni şi învăţa printre corinteni Cuvântul lui Dumnezeu.
Răscoala iudeilor
12 Pe când era Galion cârmuitor al Ahaiei, iudeii s-au ridicat cu un gând împotriva lui Pavel, l-au dus înaintea scaunului de judecată
13 şi au zis: „Omul acesta aţâţă pe oameni să se închine lui Dumnezeu într-un fel care este împotriva Legii”.
14 Pavel voia să înceapă vorba, când Galion a zis iudeilor: „Dacă ar fi vorba de vreo faptă rea sau de vreo blestemăţie, v-aş asculta după cuviinţă, iudeilor!
15 Dar, dacă este vorba de neînţelegeri asupra unui cuvânt, asupra unor nume şi asupra Legii voastre, treaba voastră; eu nu vreau să fiu judecător peste aceste lucruri.”
16 Şi i-a alungat de la scaunul de judecată.
17 Atunci, au pus toţi mâna pe Sosten, fruntaşul sinagogii, şi-l băteau înaintea scaunului de judecată, fără ca lui Galion să-i pese.
Pavel la Ierusalim şi Antiohia
18 Pavel a mai rămas destul de multă vreme în Corint. În urmă, şi-a luat ziua bună de la fraţi şi a plecat cu corabia spre Siria, împreună cu Priscila şi Aquila, după ce şi-a tuns capul în Chencrea, căci făcuse o juruinţă.
19 Au ajuns în Efes; şi Pavel a lăsat acolo pe însoţitorii lui. A intrat în sinagogă şi a stat de vorbă cu iudeii,
20 care l-au rugat să rămână la ei mai multă vreme. El însă n-a voit,
21 ci şi-a luat rămas-bun de la ei şi a zis: „Trebuie numaidecât ca sărbătoarea care vine s-o fac în Ierusalim. Dacă va voi Dumnezeu, mă voi întoarce iarăşi la voi.” Şi a plecat din Efes.
22 S-a dat jos din corabie în Cezareea, s-a suit la Ierusalim şi, după ce a urat de bine Bisericii, s-a pogorât în Antiohia.
A treia călătorie. Apolo
23 După ce a petrecut câtăva vreme în Antiohia, Pavel a plecat şi a străbătut din loc în loc ţinutul Galatiei şi Frigiei, întărind pe toţi ucenicii.
24 La Efes, a venit un iudeu numit Apolo, de neam din Alexandria. Omul acesta avea darul vorbirii şi era tare în Scripturi.
25 El era învăţat în ce priveşte Calea Domnului, avea un duh înfocat şi vorbea şi învăţa amănunţit pe oameni despre Isus, măcar că nu cunoştea decât botezul lui Ioan.
26 A început a vorbi cu îndrăzneală în sinagogă. Aquila şi Priscila, când l-au auzit, l-au luat la ei şi i-au arătat mai cu de-amănuntul Calea lui Dumnezeu.
27 Fiindcă el voia să treacă în Ahaia, fraţii l-au îmbărbătat să se ducă şi au scris ucenicilor să-l primească bine. Când a ajuns, a ajutat mult, prin harul lui Dumnezeu, pe cei ce crezuseră,
28 căci înfrunta cu putere pe iudei înaintea norodului şi le dovedea din Scripturi că Isus este Hristosul.
