Beneficiile aduse de înțelepciune
Studiul 1 – Trimestrul I
Miercuri , 31 decembrie 2014
6. Cum putem înțelege ,,frica de Domnul”? Ce decizii trebuie să luăm în această privință? Proverbele 2:1-5
Proverbele 2
1 Fiule, dacă vei primi cuvintele mele, dacă vei păstra cu tine învăţăturile mele,
2 dacă vei lua aminte la înţelepciune şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere;
3 dacă vei cere înţelepciune şi dacă te vei ruga pentru pricepere,
4 dacă o vei căuta ca argintul şi vei umbla după ea ca după o comoară,
5 atunci vei înţelege frica de Domnul şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.
În textul ebraic, conjuncția ,,dacă” apare de trei ori – vers.1,3 și 4, delimitând trei etape ale educației. Prima parte (vers.1 și 2) se referă la etapa pasivă a ascultării, când suntem receptivi și atenți la cuvintele înțelepciunii. A doua (vers.3) etapă este reacția activă, când cerem cu stăruință înțelepciunea și ne rugăm pentru ea. A treia parte (vers.4) se referă la căutarea ei cu un viu interes, ca după o comoară ascunsă.
7. Ce condiții trebuie să îndeplinim pentru a înțelege dreptatea? Ce parte are Dumnezeu în dobândirea înțelepciunii? Vers.6-9
Proverbele 2
6 Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere.
7 El dă izbândă celor fără prihană, dă un scut celor ce umblă în nevinovăţie.
8 Ocroteşte cărările neprihănirii, şi păzeşte calea credincioşilor Lui.
9 Atunci vei înţelege dreptatea, judecata, nepărtinirea, toate căile care duc la bine.
8. Ce se întâmplă când înțelepciunea ,,vine” în inima noastră? Vers.10-22
Proverbele 2
10 Căci înţelepciunea va veni în inima ta, şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău;
11 chibzuinţa va veghea asupra ta, priceperea te va păzi,
12 ca să te scape de calea cea rea, de omul care ţine cuvântări stricate;
13 de cei ce părăsesc cărările adevărate ca să umble pe drumuri întunecoase;
14 care se bucură să facă răul şi îşi pun plăcerea în răutate,
15 care umblă pe cărări strâmbe şi apucă pe drumuri sucite;
16 ca să te scape şi de nevasta altuia, de străina care întrebuinţează vorbe ademenitoare,
17 care părăseşte pe bărbatul tinereţii ei şi uită legământul Dumnezeului ei.
18 Căci casa ei coboară la moarte, şi drumul ei duce la cei morţi:
19 niciunul care se duce la ea nu se mai întoarce şi nu mai găseşte cărările vieţii.
20 De aceea, tu să umbli pe calea oamenilor de bine şi să ţii cărările celor neprihăniţi!
21 Căci oamenii fără prihană vor locui ţara, şi oamenii neîntinaţi vor rămâne în ea;
22 dar cei răi vor fi nimiciţi din ţară, şi cei necredincioşi vor fi smulşi din ea.
Afirmația ,,când înțelepciunea va veni în inima ta” marchează sfârșitul etapei convertirii. Atunci vom ajunge la cunoașterea Domnului și, mai mult, experiența aceasta va fi plăcută pentru sufletul nostru (vers.10). De asemenea, vom fi feriți de calea cea rea (vers.12) și de ademenirile celui rău (vers.16) și vom umbla pe cărarea celor neprihăniți (vers.20).
9. Care este primul pas pe cărarea nelegiuirii și unde duce ea? Vers.13,17
Proverbele 2
13 de cei ce părăsesc cărările adevărate ca să umble pe drumuri întunecoase;
17 care părăseşte pe bărbatul tinereţii ei şi uită legământul Dumnezeului ei.
Noi suntem păcătoși, dar nu trebuie să ne lăsăm pradă răului. Primul pas pe drumul rău este abaterea de la drumul cel bun. De aceea, nelegiuirea este o lipsă de credincioșie. Păcatul începe în mod subtil și pare nevinovat, dar nu trece multă vreme si păcătosul ajunge să săvârșească fapta rea adeseori chiar cu plăcere.
Ce îți spune despre starea ta spirituală faptul că îți place să faci un lucru rău sau, mai grav, faptul că nici nu-l mai consideri rău?
*
*****
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND
TRIMESTRUL I
Luca 15
1 Toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau de Isus ca să-L asculte.
2 Şi fariseii şi cărturarii cârteau şi ziceau: „Omul acesta primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei.”
3 Dar El le-a spus pilda aceasta:
4 „Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, şi pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe izlaz şi se duce după cea pierdută până când o găseşte?
5 După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri;
6 şi, când se întoarce acasă, cheamă pe prietenii şi vecinii săi şi le zice: „Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută.”
7 Tot aşa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni neprihăniţi care n-au nevoie de pocăinţă.
8 Sau care femeie, dacă are zece lei din argint, şi pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa şi nu caută cu băgare de seamă până când îl găseşte?
9 După ce l-a găsit, cheamă pe prietenele şi vecinele ei şi zice: „Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci am găsit leul pe care-l pierdusem.”
10 Tot aşa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte.”
11 El a mai zis: „Un om avea doi fii.
12 Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: „Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine.” Şi tatăl le-a împărţit averea.
13 Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul şi a plecat într-o ţară depărtată, unde şi-a risipit averea ducând o viaţă destrăbălată.
14 După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă.
15 Atunci s-a dus şi s-a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii.
16 Mult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni.
17 Şi-a venit în fire şi a zis: „Câţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici!
18 Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi zice: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta
19 şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.”
20 Şi s-a sculat şi a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult.
21 Fiul i-a zis: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.”
22 Dar tatăl a zis robilor săi: „Aduceţi repede haina cea mai bună şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare.
23 Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să ne înveselim;
24 căci acest fiu al meu era mort, şi a înviat; era pierdut, şi a fost găsit.” Şi au început să se înveselească.
25 Fiul cel mai mare era la ogor. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi jocuri.
26 A chemat pe unul din robi şi a început să-l întrebe ce este.
27 Robul acela i-a răspuns: „Fratele tău a venit înapoi, şi tatăl tău a tăiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a găsit iarăşi sănătos şi bine.”
28 El s-a întărâtat de mânie şi nu voia să intre în casă. Tatăl său a ieşit afară şi l-a rugat să intre.
29 Dar el, drept răspuns, a zis tatălui său: „Iată, eu îţi slujesc ca un rob de atâţia ani, şi niciodată nu ţi-am călcat porunca; şi mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă înveselesc cu prietenii mei;
30 iar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu femeile desfrânate, i-ai tăiat viţelul cel îngrăşat.”
31 „Fiule”, i-a zis tatăl, „tu întotdeauna eşti cu mine şi tot ce am eu este al tău.
32 Dar trebuia să ne înveselim şi să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort, şi a înviat, era pierdut, şi a fost găsit.”
