Ce probleme pare să combată Pavel în Coloseni 2:11-15?

¹¹ În El ați fost tăiați împrejur, nu cu o tăiere împrejur făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, în dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământești, 
¹² fiind îngropați împreună cu El, prin botez, și înviați în El și împreună cu El, prin credința în puterea lui Dumnezeu care L-a înviat din morți. 
¹³ Pe voi, care erați morți în greșelile voastre și în firea voastră pământească netăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viață împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greșelile. 
¹⁴ A șters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră și ne era potrivnic, și l-a nimicit, pironindu-l pe cruce. 
¹⁵ A dezbrăcat domniile și stăpânirile și le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieșit biruitor asupra lor prin cruce. 

Aceste texte, în special Coloseni 2:14, sunt frecvent folosite greșit ca argument împotriva legii și păzirii Sabatului. Pentru a ajuta la înțelegerea acestor texte, adventiștii de ziua a șaptea au propus două principale interpretări: în primul rând, „zapisul” (VDC)/„înscrisul” (EDCR) pironit pe cruce este lista acuzațiilor aduse „împotriva noastră” – similar cu inscripția pe care Pilat a atârnat-o pe crucea Domnului Isus (Matei 27:37; Ioan 19:19,20). A doua interpretare este că legea ceremonială scrisă de Moise (vezi Deuteronomul 31:24-26) a fost pironită pe cruce. Când privim versetul în contextul mai larg, putem vedea că se referă în mod clar la legea ceremonială.

Pavel se referă și la o tăiere împrejur care nu a fost „făcută de mână” (Coloseni 2:11), adică la o circumcizie „a inimii” (Romani 2:28,29; compară cu Deuteronomul 30:16), spre deosebire de circumcizia fizică – una dintre cele mai importante prevederi ale legii ceremoniale (Leviticul 12:3; compară cu Exodul 12:48). Apoi Pavel leagă această schimbare interioară de „dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământești” și de botezul prin scufundare. Prin acest botez, ne identificăm cu moartea și învierea lui Hristos (Coloseni 2:11,12).

Această experiență de convertire este apoi comparată cu starea de „morți în greșelile” noastre și apoi „adu[și] la viață” împreună cu Hristos, care „ne-a iertat toate greșelile” (Coloseni 2:13). Cuvântul „poruncile” (Coloseni 2:14) se referă la decrete legale, fie seculare (Luca 2:1; Faptele 17:7), fie ecleziastice (Faptele 16:4). Acest termen grecesc mai apare doar o singură dată în scrierile lui Pavel și se referă la legea ceremonială, care forma un zid de despărțire între evrei și neamuri (Efeseni 2:14,15). Deoarece Pavel a făcut deja referire la iertarea păcatelor și la schimbarea interioară simbolizată de botez, este puțin probabil ca el să revină asupra acestui subiect folosind o metaforă diferită, care nu apare în niciun alt loc din Scriptură. În schimb, Pavel pare să sublinieze o idee similară din Efeseni: credincioșii neevrei din Colose nu trebuie să se preocupe de respectarea legii ceremoniale, inclusiv a circumciziei, și nici de legile purității care însoțeau un astfel de angajament (compară cu Faptele 10:28,34,35). În mod evident, Pavel nu sugera că Cele Zece Porunci au fost pironite pe cruce, când, în mai multe locuri, el definește păcatul drept călcarea Celor Zece Porunci (Romani 7:7).