Studiu Biblic

Zi: 27 august 2016

  • Isus câştiga încrederea oamenilor

     Se răspândea tot mai mult vestea despre El, şi oamenii se strângeau cu grămada, ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor.

    (Luca 5:15)

    O biserică adventistă de ziua a şaptea s-a ocupat mulţi ani de asigurarea micului dejun, cinci zile pe săptămână, pentru o şcoală primară de stat. Ţara în care-şi desfăşura activitatea era foarte secularizată, dar exista o lege care prevedea ca fiecare şcoală de stat să primească fonduri pentru a avea un capelan, iar şcoala aceasta şi cetăţenii au solicitat un capelan de la această biserică adventistă (se întâmplă rar să fie solicitat de la o singură biserică). Capelanul are grijă de nevoile fizice, emoţionale şi spirituale ale elevilor şi chiar ale părinţilor şi ale altor aparţinători. Oportunităţile sunt extraordinare.

    – Sunt încântat de colaborarea deosebită pe care o avem cu biserica dumneavoastră, i-a mărturisit directorul şcolii pastorului bisericii, în timpul unei vizite, şi ne-am dori ca şi alte biserici să se implice la fel de mult.

    La plecarea din şcoală, coordonatorul Departamentului de relaţii publice al şcolii i-a mulţumit pastorului pentru activitatea bisericii şi la întrebat dacă putea veni la biserică într-o sâmbătă.

    Studiul din această săptămână are ca temă câştigarea încrederii oamenilor cărora dorim să le slujim şi pe care dorim să-i apropiem de Hristos.

  • Știința și Biblia

    Unde erai tu când am întemeiat pământul? (Iov 38:4)

    Întrucât şi natura, şi descoperirea divină poartă amprenta aceleiaşi minţi supreme, acestea nu pot să nu vorbească în armonie. Prin metode diferite şi în limbaje diferite, ele dau mărturie despre aceleaşi mari adevăruri. Ştiinţa descoperă neîncetat noi lucruri care ne uimesc, dar cercetările nu aduc nimic care, înţeles corect, să vină în conflict cu revelaţia divină. Natura şi Scriptura aruncă lumină una asupra celeilalte. Ele ne familiarizează cu Dumnezeu, învăţându-ne câte ceva despre legile prin care lucrează El.

    Concluziile eronate trase din fapte observate în natură au dus însă la un presupus conflict între ştiinţă şi revelaţie şi, în efortul de a restabili armonia, au fost adoptate interpretări ale Scripturii care subminează şi distrug forţa Cuvântului lui Dumnezeu. S-a crezut că geologia contrazice interpretarea literală a raportului biblic al creaţiei. Milioane de ani, se pretinde, au fost necesari pentru ca pământul să evolueze din haos; de aceea, pentru a „potrivi” Biblia după această presupusă descoperire ştiinţifică, se consideră că zilele creaţiei au fost perioade de timp lungi, nedefinite, care acoperă mii sau chiar milioane de ani.

    O asemenea concluzie este total deplasată. Raportul Bibliei este în armonie cu sine însuşi şi cu învăţătura naturii. Despre prima zi a creaţiei se spune: „Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi” (Geneza 1:5). Şi, în esenţă, acelaşi lucru se spune despre fiecare dintre primele şase zile ale săptămânii creaţiei. Inspiraţia declară că au fost zile care au constat într-o seară şi o dimineaţă, ca oricare altele de atunci până astăzi. Cu privire la însăşi acţiunea de creare, mărturia divină este: „Căci El zice şi se face, porunceşte şi ce porunceşte ia fiinţă” (Psalmii 33:9). Dacă Dumnezeu poate chema la existenţă în felul acesta nenumărate lumi, cât timp ar fi fost oare necesar pentru evoluţia pământului din haos? Pentru a-I explica lucrările, chiar trebuie să-I călcăm în picioare Cuvântul? […]

    Numai cu ajutorul Duhului care, la început, „se mişca pe deasupra apelor”, al Cuvântului prin care „toate lucrurile au fost făcute”, al Luminii adevărate, „care luminează pe orice om venind în lume”, pot fi interpretate corect descoperirile ştiinţei.

    Educaţie, pp. 128-129, 134

  • Două-trei căi….

    Inima omului se gândeşte pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii. (Proverbele 16:9)

    M-am născut într-o familie simplă. Credinţa tuturor celor din sat la acea dată era ortodoxă. Mai târziu, au apărut şi neoprotestanţii. Tata era atras de Biblie, a studiat şi s-a convertit la un moment dat. Dar mama i s-a împotrivit; la bătrâneţe însă, s-a convertit şi ea.

    La vârsta când eu eram în stare să aleg, aveam în faţă trei cărări: una pe care mergea mama, care mă presa să nu las „calea moşilor şi a strămoşilor”, alta era cea a lui tata (penticostală) şi a treia pe care o descoperisem (în mod sigur nu întâmplător) în timpul studiilor postliceale, prin familia unei colege prietene. Pentru că voiam să-L urmez pe El, L-am întrebat prin rugăciune: „Doamne, care-i calea? Ce aştepţi Tu de la mine?”

    Am primit destule dovezi convingătoare, „stă scris” era cea mai puternică, şi pentru că L-am crezut pe Dumnezeu pe cuvânt, am pornit împreună cu El pe cea de-a treia cale, necunoscută familiei mele. Cum am aflat despre Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea? Am fost invitată de prietena mea în vacanţa de vară, la ea acasă, unde mi-am găsit un serviciu pentru trei luni. Am acceptat fericită. La Tehnică sanitară intrasem cu bursă, dar n-am vrut să mai fiu povară pentru părinţi, să le cer bani, aşa că am lucrat.

    Sâmbăta am adunat câteva rufe din ce aveam cu mine, puţine la număr, ca să le spăl. Tatăl ei, un om al credinţei, m-a luat deoparte şi mi-a citit porunca a patra din Decalog: „Adu-ţi aminte de ziua de odihnă ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău… Să nu faci nicio lucrare în ea… De aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o” (Exodul 20:8-11).

    Eram vizată direct, dar am cerut lămuriri. De ce e sâmbăta a şaptea zi şi nu duminica, aşa cum fusesem învăţată? Aşa a început călătoria mea în credinţă. N-am spălat haine, ci am mers cu ei la Casa Domnului şi am văzut cum ne spală Domnul de păcate – era un botez. Am găsit răspuns la întrebările mele şi, la încheierea celor trei ani de studiu, am încheiat şi eu legământ cu Domnul meu, pe care-L urmez cu mare drag de 42 de ani.

    „Cred şi-L ascult şi-L iubesc tot mai mult” sunt cuvintele unei cântări, dar şi o realitate în viaţa mea.
    Ce cale să alegi? Roagă-te şi decide şi tu azi!

    Florica Sălăjean, Baia Mare, Transilvania de Nord