Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.
(Ieremia 29:11)
Despărţirile sunt grele. Cu toţii trecem prin asta. Vărsăm lacrimi şi ni se frânge inima.
Recent mi-am pierdut dobermanul, pe Jordan. Era copilul cuibului meu gol. Moartea lui m-a făcut să retrăiesc toate pierderile pe care le-am avut în viaţă. în timp ce mă rugam într-o dimineaţă, mi-am dat seama că Biblia e plină, de la cap la coadă, de despărţiri, începând cu Adam şi Eva. în Geneza 3:23 citim: „De aceea, Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pământul din care fusese luat.” Imaginează-ţi durerea, supărarea profundă şi suferinţa de care au avut parte atât Dumnezeu, cât şi cei doi copii rătăcitori. Apoi Cain. După ce şi-a ucis fratele, a fost alungat. Un fiu care părăseşte singurul loc pe care-1 cunoaşte ca fiind „acasă”; o mamă şi un tată părăsiţi care plâng moartea unui fiu şi pierderea celuilalt. Cu siguranţă că aceste despărţiri au provocat dureri sfâşietoare.
M-am gândit la Noe. Tot ce cunoscuse vreodată dispăruse. Apoi Isaac şi Rebeca sau Esau şi lacov, o familie despărţită de înşelătorie. Iosif – gelozia şi invidia l-au despărţit de fraţii şi tatăl său. Moise a părăsit Egiptul, temându-se pentru viaţa lui. Tânăra Estera a fost luată de acasă şi dusă intr-o lume păgână. Văduvele Rut şi Naomi au căutat o viaţă nouă, după ce s-au confruntat cu pierderea, iar Daniel, luat cu forţa, a trebuit să slujească unui împărat străin.
E dureroasă despărţirea de cei iubiţi şi de prieteni. Aş putea să mă identific cu durerea din relatările amintite, însă îmi dau seama astăzi că orice sfârşit e un nou început. în timp ce plângeam pierderile din viaţa mea, nu mai eram capabilă să văd începuturile, însă ele erau întotdeauna acolo.
Chiar şi Noul Testament e plin de despărţiri, dar cea din Luca 24:51 are cel mai mare impact: „Pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi a fost înălţat la cer.”
Isus le-a spus ucenicilor că, deşi pleacă, Se duce să le pregătească un loc pentru ca într-o zi să poată fi din nou împreună (vezi Ioan 4:12). Eu cred în această făgăduinţă. M-a ajutat să depăşesc pierderile din viaţa mea.
Viitorul despre care e vorba în textul de astăzi este acela al vieţii veşnice, iar nădejdea este aceea a apropiatei reveniri a lui Isus. El îi va aduna laolaltă pe cei cu inima frântă, trişti, singuri, depresivi, bolnavi şi pe cei mulţi care îl aşteaptă, pentru a-i lua cu Sine. Şi lacrimile lor vor fi şterse.
Nu vor mai exista despărţiri. Pentru că acest nou început va dura pentru totdeauna!
KATHLEEN SOWARDS
