Citeşte Ieremia 5:1. Ce a vrut să sugereze Dumnezeu prin aceste cuvinte?
Ieremia 5:1
Cutreieraţi uliţele Ierusalimului, uitaţi-vă, întrebaţi şi căutaţi în pieţe, dacă se găseşte un om, dacă este vreunul care să înfăptuiască ce este drept, care să se ţină de adevăr, şi voi ierta Ierusalimul.
Domnul îi cere poporului să cutreiere uliţele cetăţii şi să vadă „dacă se găseşte un om, dacă este vreunul care să înfăptuiască ce este drept, care să se ţină de adevăr” şi promite: „şi voi ierta Ierusalimul”. Faptul acesta ne trimite cu gândul la două întâmplări. Una îl are ca protagonist pe filosoful antic grec Diogene care, potrivit legendei, umbla prin piaţa cetăţii cu o lumânare aprinsă în plină zi, căutând un om cinstit. Cealaltă întâmplare, una reală de data aceasta, este cea în care Dumnezeu i-a spus lui Avraam că ar fi cruțat Sodoma dacă s-ar fi găsit în ea zece oameni buni. În Ieremia 5:1, Domnul vrea să arate cât de răspândite erau apostazia şi păcatul în poporul Său.
Ce faptă a locuitorilor Ierusalimului arată cât de mult se înrăutăţise situaţia între ei?
Ieremia 5:2,3
2. Chiar când zic: „Viu este Domnul!”, ei jură strâmb.”
3. Doamne, nu văd ochii Tăi adevărul? Tu-i loveşti, şi ei nu simt nimic; îi nimiceşti, şi nu vor să ia învăţătură; iau o înfăţişare mai tare decât stânca, nu vor să se întoarcă la Tine.
Leviticul 19:12
Să nu juraţi strâmb pe Numele Meu, căci ai necinsti astfel Numele Dumnezeului tău. Eu sunt Domnul.
Versetele acestea aduc în discuţie o idee care apare pretutindeni în carte: mulţi oameni, deşi erau profund decăzuţi, credeau cu tărie că Îi slujeau Domnului cu credincioşie! Îi rosteau Numele, dar jurau „strâmb”, nu „cu adevăr, cu neprihănire şi cu dreptate” (Ieremia 4:2) cum le poruncise El. Nu luau în considerare avertizarea Sa, ci îşi continuau viaţa şi practicile religioase ca şi cum totul ar fi fost în regulă între ei şi Dumnezeu, când, în realitate, aproape nimic nu mergea cum ar fi trebuit.
Ieremia 4:2
Dacă vei jura: „Viu este Domnul!” cu adevăr, cu neprihănire şi cu dreptate, atunci neamurile vor fi binecuvântate în El şi se vor făli cu El.
Intensitatea amăgirii lor poate fi observată în Ieremia 7:4, unde se spune că oamenii se linişteau cu cuvintele: „Acesta este Templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului!”, de parcă prezenţa templului în mijlocul lor ar fi fost o asigurare că nu avea să li se întâmple nimic rău.
[highlighted_p boxed=”false” center=”false”]Cum ar fi posibil să ne alimentăm amăgirea şi noi, cei de astăzi?[/highlighted_p]
1 comentariu
Cristian I
„Cutreieraţi uliţele Ierusalimului, uitaţi-vă, întrebaţi şi căutaţi în pieţe, dacă se găseşte un om, dacă este vreunul care să înfăptuiască ce este drept, care să se ţină de adevăr, şi voi ierta Ierusalimul”. Bineinteles, este raspunsul oricaruia dintre crestinii asazisi ‘evanghelici’, ca doar este foarte clar stipulat prin cuvintele lui Pavel din Rom.3: „nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar…căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” (v.10.23). Si atunci, inseamna ca Domnul, si in vremea tipologica a lui Ieremia, ca si la vremea sfarsitului, a pedepsit iudaismul cazut de atunci si va pedepsi crestinismul apostaziat de la sfarsit (chiar si prin simpla retragere a harului protector), in mod eronat si absurd! Si, asa cum ei se considerau la adapostul „faptelor legii” (ceremoniale) de la „Templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnululi”, tot atat de mult succes are in prezent doctrna harului ieftin- „prin har ati fost mantuiti, prin credinta”- care exclude ideea dezvoltarii in noi a neprihanirii lui Isus- standardul legii morale („Eu am pazit poruncile Tatalui Meu, si raman in dragostea Lui”). Si-atunci, cum ramane cu adevarata mantuire, mantuirea DIN pacat (care „este faradelege”-1Ioan3:4), pe care o descrie foarte clar tot Pavel, si tot in Epistola catre Romani: „Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca PORUNCA LEGII SA FIE IMPLINITA IN NOI, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului” (cap.8.v:3-4)? Da, toti suntem lipsiti de slava lui Dumnezeu- neprihanirea, cata vreme traim fara Domnul, dar tot Pavel spune celor ce sunt „in Hristos” (Rom.8:1.2.etc.): „.. asa erati („nedrepti”-‘lipsiti de neprihanire’-1Cor6:9, in diferite feluri-v.9.10)) unii din voi! Dar ati fost spalati, ati fost sfintiti, ati fost socotiti neprihaniti, in Numele Domnului Isus Hristos si prin Duhul Dumnezeului nostru” (v.11).
„Cine zice că rămâne în El, trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus” (1Ioan2:6).