„Din fiecare cămin creştin trebuie să strălucească o lumină. Iubirea trebuie să se descopere în comportament… dovedindu-se prin bunătate, grijă faţă de ceilalţi şi curtoazie duioasă, neegoistă. Există cămine în care acest principiu este îndeplinit – familii care I se închină lui Dumnezeu şi în care domneşte adevărata iubire. Din aceste cămine, rugăciunea de dimineaţă şi de seară se înalţă spre Dumnezeu precum tămâia cea plăcut mirositoare, iar îndurările şi binecuvântările Sale coboară asupra celor care le cer, ca roua dimineţii.” – Ellen G. White, Căminul adventist, pag. 37, sublinierea noastră.
„Sunt mulţi care socotesc că exprimarea iubirii constituie o dovadă de slăbiciune şi care, astfel, menţin o rezervă care îi respinge pe ceilalţi. Acest spirit împiedică manifestarea simpatiei şi a ataşamentului. Dacă impulsurile prietenoase, generoase, sunt respinse, acestea se veştejesc, iar inima se înstrăinează, devine rece. Trebuie să ne ferim să facem această greşeală. Iubirea nu poate exista mult timp fără a fi exprimată. Nu lăsa ca inima aceluia de care eşti legat să flămânzească după bunătate şi simpatie.” – Ellen G. White, Căminul adventist, pag. 107, sublinierea noastră.
Întrebări pentru discuţie:
1. Parcurgeţi, în cadrul grupei, răspunsurile date la întrebarea finală din studiul de joi: „Avem cu adevărat adevărul, dacă Cel care este Adevărul, Isus, nu ne are pe noi?” Care sunt implicaţiile răspunsului pe care l-ai dat?
2. „Iubirea nu poate exista mult timp fără a fi exprimată.” Ce înseamnă lucrul acesta şi de ce reprezintă el un principiu atât de important pentru noi, ca biserică?
3. Reciteşte textele biblice din această săptămână care vorbesc despre a fi „desăvârşiţi”. Cum ar trebui să înţelegem această idee? Care sunt cele mai frecvente probleme şi interpretări greşite cu care ne-am confruntat, ca biserică, în ceea ce priveşte folosirea şi semnificaţia acestui termen?
4. Gânteşte-te la propria experienţă: în ce fel a fost afectată viaţa şi credinţa ta de atitudinea altor adventişti faţă de tine. Au fost membrii bisericii buni cu tine? Dacă da, cum te-a influenţat bunătatea lor? Pe de altă parte, au fost lipsiţi de bunătate faţă de tine? Dacă da, cum te-a afectat purtarea lor? Împărtăşeşte-ţi experienţele în cadrul grupei. Ce puteţi învăţa din ele care să vă ajute, ca grupă, să înţelegeţi cât de importantă este bunătatea pentru mărturia pe care o dăm?
1 comentariu
iulia
imi place f mult pasajul din cartea sorei E. White…(Caminul advent)…cu toate ca a fost scrisa cu atat de mult timp in urma….este atat de autentica…
„Iubirea nu poate exista mult timp fără a fi exprimată.”
Daca nu demonstram ca iubim prin faptele noastre, atunci cum putem spune ca iubim????
nu se poate!!!Noi suntem pt pt a degaja dragose, bunatate, rabdare, blandete, resect…si toate celelalte care cuprind ROADA DUHULUI..
Elena
Povăţuieşte-mă în adevărul Tău şi învaţă-mă; căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele, Tu eşti totdeauna nădejdea mea!
Dar Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii: fă, dar, să pătrundă înţelepciunea înăuntrul meu!
Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire, să n-aveţi dezbinări între voi, ci să fiţi uniţi, în chip desăvârşit, într-un gând şi o simţire.
Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii.
Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.