Zi: 16 iulie 2008

  • O viaţă schimbată

    În solia lui Ioan Botezătorul au existat două părţi esenţiale – pocăinţa
    şi modul de vieţuire. Amândouă sunt strâns legate între ele. Cuvântul
    grecesc pe care-l foloseşte Ioan pentru pocăinţă (metanoeo) este un
    cuvânt compus din meta, care înseamnă „schimbare”, şi din noeo, care
    înseamnă „gândire”. Aşadar, pocăinţa înseamnă o schimbare a gândirii
    într-o anumită privinţă.
    Atunci când le spunea oamenilor: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor
    este aproape”, Ioan afirma că Împărăţia cerurilor cere o perspectivă cu
    totul nouă. Cu alte cuvinte, în pregătirea poporului pentru venirea Domnului
    Isus, în pregătirea căii Domnului şi în „netezirea cărărilor” (vers. 3),
    Ioan îi chema pe oameni să-şi schimbe modul de gândire şi de vieţuire.
    5. Care era esenţa mesajului lui Ioan? Ce le spunea el oamenilor? Luca
    3,10-15; vezi şi Iacov 2,14-26
    ______________________________________________________________
    ______________________________________________________________

    Un aspect esenţial al pocăinţei este mărturisirea păcatelor (Matei 3,6).
    Celălalt aspect esenţial – schimbarea comportamentului conform principiilor
    Împărăţiei cerurilor (vers. 8). Nimic mai puţin decât atât nu era
    suficient pentru a-i pregăti pe oameni pentru venirea Domnului Isus, Cel
    care avea să aducă un timp de reînviorare cum nu mai văzuseră.
    Botezul era strâns asociat cu pocăinţa. De fapt, Luca spune că Ioan
    a predicat „botezul pocăinţei, pentru iertarea păcatelor” (Luca 3,3).
    Spălarea cu apă simboliza schimbarea perspectivei asupra vieţii, un nou
    început şi iertarea de păcat.
    Deşi cuvintele tari ale lui Ioan i-au jignit pe unii oameni, Biblia
    menţionează că mari mulţimi veneau să-l asculte. „Locuitorii din Ierusalim,
    din toată Iudeea şi din toate împrejurimile Iordanului au început
    să iasă la el” (Matei 3,5). Dar ei nu veneau doar să asculte, ci şi să-şi
    mărturisească păcatele şi să fie botezaţi (vers. 6).
    Tu crezi în Dumnezeu, crezi în Domnul Isus, crezi că El a murit pentru
    păcatele tale şi că ai mântuire doar prin neprihănirea pe care El ţi-o acordă,
    prin credinţă. Întrebarea este: În ce măsură urmezi principiile neprihănirii,
    aşa cum au fost ele exprimate de Ioan Botezătorul? În ce măsură reflectă viaţa
    ta credinţa pe care susţii că o ai?