[miercuri, 24 martie] Un popor de credincioși

 

 

Israeliții erau o „împărăție de preoți și un neam sfânt” (Exodul 19:6), cu preoți puși de-o parte, care-i reprezentau în calitate de conducători religioși. Dar, Isaia spune că și unii dintre neamuri vor deveni conducători religioși.

 

8. Cum avea să afecteze această schimbare comunitatea de credincioși reînnoită?

 

Matei 28:19

„Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului, şi al Sfântului Duh”.

 

Faptele 26:20

„Ci am propovăduit întâi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toată Iudeea şi la neamuri, să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu şi să facă fapte vrednice de pocăinţa lor”.

 

Galateni 3:28

„Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus”.

 

Coloseni 3:11

„Aici nu mai este nici grec, nici iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici barbar, nici scit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în toţi”.

 

1 Timotei 3:16

„Şi, fără îndoială, mare este taina evlaviei… „Cel ce a fost arătat în trup a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă.””

 

În „noua ordine mondială” a lui Dumnezeu, neamurile nu doar că se vor uni cu poporului lui Dumnezeu, ci ele vor fi egale cu evreii într-o comunitate de credincioși care va fi o „preoție împărătească”. Prin urmare, distincția dintre evrei și neamuri va deveni irelevantă.

 

9. Când a fost împlinită această profeție a lui Isaia?

 

 

Pavel, misionarul neamurilor, a declarat: „Nu mai este nici iudeu, nici grec […] fiindcă toți sunteți una în Hristos Isus. Și dacă sunteți ai lui Hristos, sunteți «sămânța» lui Avraam, moștenitori prin făgăduință” (Galateni 3:28,29).

 

Misiunea de a deveni moștenitori ai făgăduinței și deci parte a unei „preoții împărătești” slăvite nu a fost încredințată doar unui elitism îngâmfat, ci este o însărcinare și pentru neamuri să se unească cu evreii în vestirea Evangheliei (1 Petru 2:9; compară cu Isaia 66:19). Înălțarea neamurilor nu i-a îndreptățit pe evrei să murmure pentru că li se dădea și lor aceeași răsplată. Nici neamurile nu erau îndreptățite să îi trateze pe frații lor evrei cu lipsă de respect (Romani 11:17,18), cum nici muncitorii angajați „de dimineață” nu ar trebui să se uite de sus la cei angajați mai târziu (Matei 20:1-16). Evreii au fost primii cărora „le-au fost încredințate cuvintele lui Dumnezeu” (Romani 3:2).

 

În lumina jertfei Domnului Isus și a însărcinării Evangheliei, de ce este respingător înaintea lui Dumnezeu orice fel de elitism spiritual, etnic sau politic?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO