[duminică, 23 august] Receptivitate față de Evanghelie
1. Cum dovedește întâlnirea lui Isus cu femeia de la fântâna lui Iacov că există oameni deschiși față de Evanghelie chiar și acolo unde nu ne-am aștepta?
Ioan 4:27-30
„27 Atunci au venit ucenicii Lui şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuşi niciunul nu I-a zis: „Ce cauţi?” sau „Despre ce vorbeşti cu ea?” 28 Atunci, femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în cetate şi a zis oamenilor: 29 „Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva este acesta Hristosul?” 30 Ei au ieşit din cetate şi veneau spre El”.
Ioan 4:39-42
„39 Mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut”. 40 Când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Şi El a rămas acolo două zile. 41 Mult mai mulţi au crezut în El din pricina cuvintelor Lui. 42 Şi ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înşine şi ştim că Acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii””.
Samaria era ultimul loc în care ucenicii s-ar fi așteptat să găsească inimi receptive față de Evanghelie. Samaritenii erau în conflict constant cu iudeii asupra unor chestiuni de doctrină și închinare. Această animozitate era foarte veche. Samaritenii doriseră să participe și ei la construirea templului, dar le fusese refuzată această ofertă din cauza amestecului lor cu păgânii din împrejurimi și din cauza vederilor lor „neortodoxe”. Drept urmare, samaritenii și-au construit un templu al lor pe muntele Garizim. Ucenicii ar fi trecut pe lângă Samaria cu ușurință, considerând-o un pământ neroditor pentru vestirea Evangheliei.
Însă Isus a văzut ceva ce ucenicii nu vedeau: inimi receptive. Relatarea lui Ioan despre femeia de la fântână începe cu aceste cuvinte: „Atunci [Isus] a părăsit Iudeea și S-a întors în Galileea. Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria…” (Ioan 4:3,4). Isus „trebuia” să treacă prin Samaria pentru că Duhul Sfânt I-a dat convingerea că acolo, în locul acela atipic, urmau să fie inimi primitoare. Când ochii noștri sunt unși de Duhul Sfânt, vedem posibilități acolo unde alții văd doar dificultăți. Vedem un seceriș bogat de suflete pentru Împărăția lui Dumnezeu acolo unde alții văd doar câmpuri aride.
2. Care a fost rezultatul lucrării lui Isus în Samaria?
Faptele 8:4,5,15
„4 Cei ce se împrăştiaseră mergeau din loc în loc şi propovăduiau Cuvântul. 5 Filip s-a coborât în cetatea Samariei şi le-a propovăduit pe Hristos”.
„15 Aceştia au venit la samariteni şi s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt”.
Ucenicii ar fi trecut pe lângă Samaria fără să le fi oferit vreodată celor de acolo vreo ocazie de a auzi adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu. Isus a văzut ce ei nu vedeau. El a înțeles că Duhul Sfânt făcuse ca inima unei femei să fie receptivă. Convertirea ei uimitoare a avut impact asupra a zeci de oameni în cetatea aceea. Noi nu vom vedea întotdeauna rezultate imediate în lucrarea noastră de mărturisire a credinței, dar, pe măsură ce semănăm sămânța în inimi primitoare, într-o zi, ea va produce o recoltă pentru slava lui Dumnezeu. Niciodată nu cunoaștem pe deplin impactul cuvintelor și faptelor noastre asupra altora, în bine sau în rău. Ce putem face pentru ca faptele și cuvintele noastre să aibă întotdeauna un impact pozitiv?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
