Speranţa creştină în a doua venire a lui Isus nu înseamnă doar a aştepta un viitor strălucit. Pentru primii creştini, învierea lui Isus a făcut ca făgăduinţa revenirii Sale să fie o realitate puternică. Dacă El a putut să iasă din mormânt, lucru pe care l­au văzut cu ochii lor, cu siguranţă că El putea să revină pentru a încheia planul de îndepăr­ tare a păcatului şi a efectelor sale şi de reînnoire a lumii (1 Corinteni 15:22,23).

Pentru apostolul Pavel, învierea a fost elementul­cheie al spe­ ranţei revenirii lui Isus. El a arătat că tot ce predicase şi credinţa însăşi au sens numai ca urmare a învierii lui Isus: „Şi dacă n­a în­ viat Hristos, credinţa voastră este zadarnică” (1 Corinteni 15:17). Meditează la cuvintele lui de aici şi la importanţa învierii lui Hristos pentru speranţa noastră.

3. Cum i-ai explica unui necredincios interesat de ce adevărul despre înviere este central în speranţa creș nă?

1 Corinteni 15:12-19
12. Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morţilor?
13. Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat.
14. Şi, dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică, şi zadarnică este şi credinţa voastră.
15. Ba încă noi suntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu; fiindcă am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, când nu L-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu învie.
16. Căci, dacă nu învie morţii, nici Hristos n-a înviat.
17. Şi, dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre,
18. şi prin urmare, şi cei ce au adormit în Hristos sunt pierduţi.
19. Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!

Ucenicii au fost transformaţi de faptul că L­au văzut pe Isus înviat. El îi trimisese mai înainte să vestească prin cuvânt şi faptă Împărăţia lui Dumnezeu (Matei 10:5-­8), dar moartea lui Isus le spulberase cu­ rajul şi le zdrobise orice speranţă. Misiunea încredinţată după aceea (Matei 28:18­-20) de Domnul lor cel înviat şi împuternicită de re­ vărsarea Duhului Sfânt (Faptele 2:1­4) i­a impulsionat să vestească Evanghelia şi să trăiască după legea Împărăţiei celei noi.

Eliberaţi de puterea şi de teama morţii, primii credincioşi au trăit plini de curaj şi au mărturisit Numele lui Isus (1 Corinteni 15:30,31). Răul care aduce moartea este acelaşi rău care aduce suferinţă, ne­ dreptate, sărăcie şi asuprire, în toate formele sale. Totuşi, datorită lui Isus şi a biruinţei Sale asupra morţii, toate acestea se vor sfârşi într­o zi. „Vrăjmaşul cel din urmă care va fi nimicit va fi moartea” (1 Corinteni 15:26).23

De fapt, indiferent cum i-am ajuta acum pe oameni, ei tot vor muri. Ce ne învață acest adevăr crud despre cât de important este să le spunem tuturor despre speranța pe care o pot găsi în moar- tea și învierea lui Isus?