Cetatea Sardes a avut un trecut măreţ, însă şi-a pierdut prestigiul în perioada romană. S-a bucurat mai departe de bogăţie, dar măreţia ei era ancorată mai degrabă în trecut decât în prezent. Fiind ridicată pe vârfului unui deal abrupt, era inaccesibilă. Cetăţenii ei se simţeau în foarte mare siguranţă în ea şi nu au mai asigurat o pază bună.

6. Care sunt cele trei îndemnuri date de Isus creş nilor din Sardes pentru a-şi rezolva problema spirituală? Ce relaţie există între îndemnul Său la veghere şi caracteris cile acestei cetăţi?

Apocalipsa 3:1-6
1. Îngerului Bisericii din Sardes scrie-i: „Iată ce zice Cel ce are cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele: „Ştiu faptele tale: că îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort.
2. Veghează şi întăreşte ce rămâne, care e pe moarte, căci n-am găsit faptele tale desăvârşite înaintea Dumnezeului Meu.
3. Adu-ţi aminte, dar, cum ai primit şi auzit! Ţine şi pocăieşte-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ, şi nu vei şti în care ceas voi veni peste tine.
4. Totuşi ai în Sardes câteva nume care nu şi-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb, fiindcă sunt vrednici.
5. Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din Cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.”
6. Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.”

Matei 24:42-44
42. Vegheaţi, dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru.
43. Să ştiţi că, dacă ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa.
44. De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.

1 Tesaloniceni 5:1-8
1. Cât despre vremuri şi soroace, n-aveţi trebuinţă să vi se scrie, fraţilor.
2. Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea.
3. Când vor zice: „Pace şi linişte!”, atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare.
4. Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ.
5. Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului.
6. De aceea să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji.
7. Căci, cei ce dorm, dorm noaptea; şi, cei ce se îmbată, se îmbată noaptea.
8. Dar noi, care suntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoşa credinţei şi a dragostei şi să avem drept coif nădejdea mântuirii.

Isus recunoaşte că unii creştini din Sardes sunt credincioşi, însă cei mai mulţi sunt morţi din punct de vedere spiritual. El nu-i învinuieşte de niciun păcat făţiş sau de apostazie (cum îi acuză pe cei din Pergam şi Tiatira), dar le reproşează letargia spirituală.

Mesajul către biserica din Sardes este valabil şi în dreptul protestanţilor din perioada de după Reformă, când situaţia din biserică a degenerat în formalism inert şi automulţumire spirituală. Sub impactul curentului tot mai puternic al raţionalismului şi al secularismului, accentul pe harul mântuitor al Evangheliei şi pe devotamentul faţă de Hristos a scăzut, făcând loc raţionalismului şi argumentelor filosofice aride. Biserica din perioada aceasta părea vie, dar, în realitate, era moartă din punct de vedere spiritual.

Scrisoarea este valabilă totodată şi pentru toate generaţiile de creştini. Unii creştini vorbesc în termeni elogioşi despre credincioşia lor faţă de Hristos în experienţa lor trecută. Din nefericire, ei nu au prea multe de spus despre experienţa lor prezentă cu El. Ei sunt creştini cu numele şi le lipseşte religia adevărată a inimii şi dedicarea reală faţă de Evanghelie.

Ținând cont de marele adevăr al mântuirii doar prin credința în Hristos, ce fapte ale noastre nu sunt „desăvârșite” înaintea lui Dumnezeu? Ce înseamnă aceasta și cum ne putem „desăvârși” faptele înaintea Sa? (Vezi Matei 5:44-48.)