6. Ce aspecte ale metaforei bisericii ca staul ne vorbesc despre unitate?

Ioan 10:1-11
1. Adevărat, adevărat vă spun că cine nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, este un hoţ şi un tâlhar.
2. Dar cine intră pe uşă este păstorul oilor. 3Portarul îi deschide, şi oile aud glasul lui; el îşi cheamă oile pe nume, şi le scoate afară din staul.
4. După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor; şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul.
5. Nu merg deloc după un străin; ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.”
6. Isus le-a spus această pildă, dar ei n-au înţeles despre ce le vorbea.
7. Isus le-a mai zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt Uşa oilor.
8. Toţi cei ce au venit înainte de Mine sunt hoţi şi tâlhari; dar oile n-au ascultat de ei.
9. Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi şi va găsi păşune.
10. Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug. 11Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Îşi dă viaţa pentru oi.

(Vezi şi Psalmii 23:1.)

În lumea modernă a oraşelor mari, viaţa şi ocupaţiile din mediul rural sunt mai puţin cunoscute. Puţini mai ştiu astăzi câte ceva despre relaţia dintre oi şi păstori. Însă, când Isus a spus parabola aceasta, oamenii au înţeles ideea. Când a declarat: „Eu sunt Păstorul cel bun”, ei au recunoscut imediat referirea la Psalmii 23:1. Imaginea aceasta era clară şi sugestivă. În Antichitate, în Orientul Apropiat (şi chiar în prezent, în Orientul Mijlociu) era ştiut că păstorii îşi ocrotesc oile de orice pericol. Imaginea păstorului a devenit una dintre cele mai îndrăgite imagini biblice care ne descriu caracterul lui Dumnezeu şi relaţia Sa cu poporul Său.

Imaginea poporului lui Dumnezeu ca turmă este interesantă. Oile sunt animale inofensive şi lipsite de apărare. Ele au nevoie de un păstor bun care să le ocrotească şi să le îndrume. Uneori se rătăcesc şi păstorul trebuie să le caute şi să le aducă înapoi în staul. Mieii trebuie purtaţi în spinare şi necesită o atenţie deosebită. Oile trebuie îngrijite cu răbdare şi înţelegere. Imaginea aceasta este perfectă pentru biserică, din mai multe puncte de vedere. În relaţia sa cu păstorul, membrul bisericii nu are de ce să se teamă şi are doar de câştigat.

În parabola aceasta, Isus a mai subliniat şi faptul că oile trebuie să asculte de glasul păstorului. Când situaţia o impune, turmele de oi pot fi ţinute la adăpost într-un staul. Problema e cum le mai separi mai târziu? Tot ce are de făcut păstorul este să se aşeze la poarta staulului şi să-şi cheme oile. Acestea îi recunosc vocea şi vin la el (Ioan 10:4). Cunoaşterea glasului Păstorului este esenţială pentru biserică. Unitatea şi siguranţa ei depind de apropierea de Dumnezeu şi de ascultarea de glasul Său.

În general, oamenilor nu le place să fie comparați cu oile. În ce sens este imaginea aceasta adecvată pentru noi?