Probabil că cea mai cunoscută imagine a bisericii şi cea mai semnificativă pentru tema unităţii membrilor ei este cea a trupului lui Hristos (1 Corinteni 12:12,27).

Biserica este trupul lui Hristos în sensul că membrii ei formează un singur tot şi fiecare îşi îndeplineşte funcţia sa şi responsabilitatea încredinţată.

5. Cum se aplică imaginea aceasta, a bisericii ca trup, la biserica ta locală? Cum se aplică la biserica mondială?

1 Corinteni 12:12-26
12. Căci, după cum trupul este unul şi are multe mădulare, şi după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot aşa este şi Hristos.
13. Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh.
14. Astfel, trupul nu este un singur mădular, ci mai multe.
15. Dacă piciorul ar zice: „Fiindcă nu sunt mână, nu sunt din trup” – nu este pentru aceasta din trup?
16. Şi dacă urechea ar zice: „Fiindcă nu sunt ochi, nu sunt din trup” – nu este pentru aceasta din trup?
17. Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul?
18. Acum, dar, Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El.
19. Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul?
20. Fapt este că sunt mai multe mădulare, dar un singur trup.
21. Ochiul nu poate zice mâinii: „N-am trebuinţă de tine”; nici capul nu poate zice picioarelor: „N-am trebuinţă de voi.”
22. Ba mai mult, mădularele trupului care par mai slabe sunt de neapărată trebuinţă.
23. Şi părţile trupului care par vrednice de mai puţină cinste, le îmbrăcăm cu mai multă podoabă. Aşa că părţile mai puţin frumoase ale trupului nostru capătă mai multă frumuseţe,
24. pe când cele frumoase n-au nevoie să fie împodobite. Dumnezeu a întocmit trupul în aşa fel, ca să dea mai multă cinste mădularelor lipsite de cinste,
25. pentru ca să nu fie nicio dezbinare în trup, ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele.
26. Şi dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este preţuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el.

Învăţătura aceasta exprimă o realitate profundă: adevărata unitate creştină nu există doar în diversitate, nici în pofida diversităţii, ci prin diversitate. Duhul Sfânt este sursa acestor manifestări ale diversităţii. După cum corpul uman, deşi alcătuit din organe foarte diverse, este uimitor de unitar, la fel ar trebui să fie şi trupul lui Hristos, membrii lui completându-se şi îmbogăţindu-se unii pe alţii.

Imaginea aceasta se poate aplica şi la noi, ca biserică. În ultimele decade, Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea a crescut rapid. Credincioşii provin din toate mediile şi culturile posibile. Diferenţele etnice, rasiale, culturale, educaţionale şi de vârstă n-ar trebui totuşi să ne separe. Supuse Duhului Sfânt, ele vor fi o forţă care ne va uni, arătând că noi suntem una în Hristos, în ciuda acestor deosebiri.

Noi toţi suntem egali înaintea crucii, indiferent cine suntem şi de unde venim. Pe măsură ce lumea din jur devine tot mai fragmentată, biserica trebuie să demonstreze că unitatea în diversitate este posibilă. Poporul lui Dumnezeu poate exemplifica puterea Evangheliei de a vindeca şi de a împăca. Iar Pavel ne spune şi cum putem atinge acest ideal: „Hristos este Capul bisericii, El, Mântuitorul trupului” (Efeseni 5:23); „El este Capul trupului, al bisericii” (Coloseni 1:18). Atunci când fiecare credincios se află în relaţie cu Hristos, întregul trup beneficiază de aceeaşi hrană. De aceea sunt atât de importante studiul Cuvântului lui Dumnezeu, ascultarea de învăţăturile Lui şi închinarea şi rugăciunea împreună!