Cincizecimea

32. Dumnezeu a înviat pe acest Isus, şi noi toţi suntem martori ai Lui. 33. Şi acum, odată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu şi a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi şi auziţi. Faptele apostolilor 2:32,33

Cincizecimea era la evrei Sărbătoarea Săptămânilor (Exodul 34:22), sau Ziua Celor Dintâi Roade (Numeri 28:26), şi şi-a luat denumirea aceasta fiindcă era celebrată la cincizeci de zile după a doua zi de Paşte, când era adus ca ofrandă snopul de orz. Cincizecimea era o ocazie de bucurie şi de recunoştinţă, când poporul aducea înaintea Domnului „cele dintâi roade din secerişul grâului” (Exodul 34:22).

Ocazia aceea a rămas simbolică pentru revărsarea Duhului Sfânt în măsură mai bogată ca niciodată, pentru că, într-o singură zi, s-au botezat trei mii de persoane, considerate „un prim rod” spiritual al bisericii. Având loc după înălţarea lui Isus la cer, revărsarea Duhului a fost un eveniment supranatural brusc care i-a transformat pe apostoli din nişte galileeni simpli şi anonimi în nişte bărbaţi cu putere de convingere şi curaj, capabili să schimbe lumea.

Cincizecimea a mai fost numită şi ziua de naştere a bisericii, pentru că atunci urmaşii lui Hristos, evrei şi neamuri, au primit identitatea de nouă comunitate a lui Dumnezeu pe pământ.