Motivul sanctuarului în Apocalipsa

Pe lângă organizarea pe două părţi majore, Apocalipsa mai este construită şi în jurul temei sanctuarului evreiesc. Motivul sanctuarului se regăseşte în ambele părţi.

Când intra cineva în sanctuarul de pe pământ, ajungea mai întâi în curte, la altarul pentru arderile-de-tot, unde erau înjunghiate animalele. După moartea animalului, un simbol al jertfei Domnului Hristos, preotul intra în prima încăpere a sanctuarului, unde îndeplinea o slujbă care ilustra lucrarea îndeplinită de Isus în sanctuarul ceresc după înălţarea Sa. Prezenţa Sa în mijlocul sfeşnicelor reprezintă această lucrare a Sa (Apocalipsa 1:13).

4. Ce reprezintă uşa deschisă? Unde are loc această scenă?

Apocalipsa 4:1,2
1. După aceste lucruri, m-am uitat şi iată că o uşă era deschisă în cer. Glasul cel dintâi, pe care-l auzisem ca sunetul unei trâmbiţe şi care vorbea cu mine, mi-a zis: „Suie-te aici, şi-ţi voi arăta ce are să se întâmple după aceste lucruri!”
2. Numaidecât am fost răpit în Duhul. Şi iată că în cer era pus un scaun de domnie, şi pe scaunul acesta de domnie şedea Cineva.

După înălţarea Sa la cer, Hristos a fost primit în Locul Sfânt din templul ceresc prin această uşă deschisă. Când apare pentru prima oară în cartea Apocalipsa, El stă în mijlocul sfeşnicelor din prima încăpere din sanctuarul ceresc (vezi Apocalipsa 1:10-18).

5. Ce semnifică faptul că, în momentul în care templul din cer a fost deschis, Ioan putea vedea chivotul legământului, care, în sanctuarul pământesc, se afla în a doua încăpere?

Apocalipsa 11:19
Şi Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis şi s-a văzut chivotul legământului Său în Templul Său. Şi au fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pământ şi o grindină mare.

Leviticul 16:12-14
12. Să ia o cădelniţă plină cu cărbuni aprinşi de pe altarul dinaintea Domnului şi doi pumni de tămâie mirositoare pisată mărunt; să ducă aceste lucruri dincolo de perdeaua dinăuntru;
13. să pună tămâia pe foc înaintea Domnului, pentru ca norul de fum de tămâie să acopere capacul ispăşirii de pe chivotul mărturiei, şi astfel nu va muri.
14. Să ia din sângele viţelului şi să stropească cu degetul pe partea dinainte a capacului ispăşirii spre răsărit; să stropească din sânge de şapte ori cu degetul lui înaintea capacului ispăşirii.

Imaginea chivotului legământului din sanctuarul ceresc este o referire indiscutabilă la Locul Preasfânt, a doua încăpere. În cartea Apocalipsa, găsim nu numai slujirea lui Isus în ambele etape, simbolizate prin slujbele diferite care se aduceau în cele două încăperi ale sanctuarului pământesc, ci şi adevărul esenţial şi încurajator că evenimentele din cer se împletesc cu cele de pe pământ. În ciuda încercărilor din trecut şi din timpul sfârşitului descrise în cartea Apocalipsa, putem avea asigurarea că „tot cerul este angajat în lucrarea de pregătire a unui popor care să stea în picioare în ziua Domnului. Legătura dintre cer şi pământ pare foarte strânsă.” (Ellen G. White, My Life Today, p. 307)