Război în cer şi pe pământ

Căderea primilor noştri părinţi a azvârlit lumea în păcat, nenorocire şi moarte. Se poate ca oamenii să nu fie de acord în ce priveşte cauzele imediate şi cei vinovaţi, dar cine poate nega dezordinea, violenţa, frământările şi luptele care ne afectează pe toţi, aici?

Vorbim despre o dispută cosmică, un conflict cosmic şi e adevărat. Dar, deşi la origine conflictul este cosmic, el se desfăşoară şi aici, pe pământ. O mare parte din istoria biblică – de la căderea din Eden şi până la evenimentele finale, premergătoare venirii lui Isus – este o expunere a acestei mari lupte. Noi trăim în vâltoarea ei. Cuvântul lui Dumnezeu ne explică ce se petrece în spatele ei şi, mai important decât atât, cum se va încheia.

3. Ce lupte sunt descrise ca având loc în cer şi pe pământ?

Apocalipsa 12:1-17
1. În cer s-a arătat un semn mare: o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap.
2. Ea era însărcinată, ţipa în durerile naşterii şi avea un mare chin ca să nască.
3. În cer s-a mai arătat un alt semn: iată, s-a văzut un mare balaur roşu cu şapte capete, zece coarne şi şapte cununi împărăteşti pe capete.
4. Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului şi le arunca pe pământ. Balaurul a stat înaintea femeii, care stătea să nască, pentru ca să-i mănânce copilul, când îl va naşte.
5. Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cârmuiască toate neamurile cu un toiag de fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie.
6. Şi femeia a fugit în pustiu, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute şaizeci de zile.
7. Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei,
8. dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer.
9. Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit diavolul şi Satana, acela care înşală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.
10. Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Hristosului Lui; pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.
11. Ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte.
12. De aceea, bucuraţi-vă, ceruri şi voi care locuiţi în ceruri! Vai de voi, pământ şi mare! Căci diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.”
13. Când s-a văzut balaurul aruncat pe pământ, a început să urmărească pe femeia care născuse copilul de parte bărbătească.
14. Şi cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii, ca să zboare cu ele în pustiu, în locul ei unde este hrănită o vreme, vremuri şi jumătatea unei vremi, departe de faţa şarpelui.
15. Atunci şarpele a aruncat din gură apă, ca un râu, după femeie, ca s-o ia râul.
16. Dar pământul a dat ajutor femeii. Pământul şi-a deschis gura şi a înghiţit râul pe care-l aruncase balaurul din gură.
17. Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus Hristos.

Este vorba aici despre un război în cer şi despre lupte care au loc pe pământ. Cel dintâi este dus între balaur (Satana, Apocalipsa 12:7-9) şi Mihail (semnificaţia ebraică: „Cine este ca Dumnezeu?”). Rebelul Lucifer, devenit cunoscut sub numele de Satana (Adversarul), nu este decât o fiinţă creată care luptă împotriva Creatorului veşnic, Isus (Evrei 1:1,2; Ioan 1:1-4).

Lucifer s-a răsculat împotriva Făcătorului Său. Marea luptă nu este un duel între nişte zei rivali, ci este răzvrătirea unei creaturi împotriva Creatorului ei şi manifestarea acelei răzvrătiri prin atacarea lucrurilor şi fiinţelor create.

După ce a fost înfrânt în războiul din cer împotriva lui Hristos, Satana a căutat să-L distrugă aici, pe pământ, imediat după naşterea Sa ca om (Apocalipsa 12:4). Fiind învins şi de data aceea şi suferind un nou eşec în pustie, iar mai apoi o înfrângere ireversibilă la cruce, el a pornit război împotriva poporului lui Dumnezeu. Războiul acesta s-a desfăşurat în cea mai mare parte a istoriei creştinismului (vers. 6,14-16) şi va continua până la sfârşit (vers. 7), când Satana va fi iarăşi înfrânt, la a doua venire a lui Isus.

Ce speranţă găsim în Apocalipsa 12:10-12, în ciuda conflictelor descrise în textele anterioare?

Apocalipsa 12:10-12
10. Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Hristosului Lui; pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.
11. Ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte.
12. De aceea, bucuraţi-vă, ceruri şi voi care locuiţi în ceruri! Vai de voi, pământ şi mare! Căci diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.”