Autodisciplina, stăpânirea de sine sau înfrânarea, este una dintre cele mai valoroase trăsături de caracter pe care le poate avea un administrator creştin. Autodisciplina ne ajută să deosebim binele de rău (Evrei 5:14), să recunoaştem problemele imediate şi să suportăm totuşi cu calm şi smerenie presiunea şi lucrurile de importanţă secundară, să facem ce este corect, indiferent de consecinţe.
Daniel a rămas de partea binelui şi în groapa leilor, spre deosebire de Samson, care a dus o viaţă de plăceri şi nu a dat dovadă decât rareori de stăpânire de sine ori de judecată sănătoasă. Iosif a rămas de partea binelui în casa lui Potifar, spre deosebire de Solomon, care s-a închinat la idoli (1 Împăraţi 11:4,5).

5. Ce ne spune Pavel despre înfrânare? De ce se autodisciplina el?

1 Corinteni 9:24-27
24. Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, dar, în aşa fel, ca să căpătaţi premiul!
25. Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji.
26. Eu deci alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt.
27. Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.

„Lumea s-a dedat la plăceri. Rătăcirile şi minciunile sunt fără număr. Cursele lui Satana pentru a pierde suflete s-au înmulţit. Toţi aceia care vor să-şi desăvârşească sfinţenia în temere de Dumnezeu trebuie să înveţe cumpătarea şi stăpânirea de sine. Apetitul şi patimile trebuie puse sub stăpânirea puterilor mai înalte ale minţii. Stăpânirea de sine este absolut necesară, ca să avem acea forţă intelectuală şi acea pătrundere spirituală care ne vor face în stare să înţelegem şi să practicăm adevărurile sfinte ale Cuvântului lui Dumnezeu.” – Ellen G. White, Viaţa lui Iisus, ed. 2015, pp. 75–76

Autodisciplina se perfecţionează prin exersare zilnică. Dumnezeu te-a chemat să fii sfânt în toată purtarea ta (1 Petru 1:15) şi să te străduiești să fii evlavios (1 Timotei 4:7). Creștinii trebuie să exerseze autodisciplina cum exersează muzicienii şi să se antreneze să fie disciplinaţi cum se antrenează sportivii. Să ne disciplinăm, prin puterea lui Dumnezeu şi prin eforturi serioase, în lucrurile care contează cu adevărat!

Cum ne putem deprinde să ne supunem lui Dumnezeu, singurul care ne poate da disciplina necesară pentru a fi administratori credincioşi şi evlavioşi în această lume căzută şi coruptă?