„Atunci, Iacov a dat lui Esau pâine şi ciorbă de linte. El a mâncat şi a băut; apoi s-a sculat şi a plecat. Astfel şi-a nesocotit Esau dreptul de întâi născut” (Geneza 25:34). Esau a permis ca o dorinţă de moment să-i întunece raţiunea şi şi-a dat la schimb dreptul de întâi născut. Mai târziu, când a vrut să recupereze binecuvântarea, „măcar că o cerea cu lacrimi” (Evrei 12:17), n-a mai obţinut-o.

La polul opus, este exemplul lui Isus. După patruzeci de zile de post, slăbit de foame, când a fost ispitit de Satana de trei ori (Matei 4:3-10), El a recunoscut ispita şi nu a cedat poftei. Pe tot parcursul vieţii Sale, a respins plăcerile păcătoase şi pofta, demonstrându-ne că şi noi putem avea putere asupra păcatului. El nu Şi-a dat la schimb şi nici nu Şi-a pierdut dreptul de moştenire şi ne invită să fim împreună-moştenitori cu El (Romani 8:17; Tit 3:7). Dacă urmăm exemplul dat de El în faţa ispitei (1 Corinteni 10:13), ne vom păstra dreptul de moştenitori.

Tot ce are mai bun lumea aceasta este pentru aici şi acum, ea nu ne poate oferi viaţa de dincolo. A trăi pentru sine este opusul lui a trăi pentru Dumnezeu.

2. Care sunt pericolele posibile ale satisfacţiei imediate, chiar şi pentru credincioşi?

2 Samuel 11:2-4
2. Într-o după amiază spre seară, David s-a sculat de pe pat; şi pe când se plimba pe acoperişul casei împărăteşti, a zărit de acolo o femeie care se scălda şi care era foarte frumoasă la chip.
3. David a întrebat cine este femeia aceasta, şi i-au spus: „Este Bat-Şeba, fata lui Eliam, nevasta lui Urie, hetitul.”
4. Şi David a trimis nişte oameni s-o aducă. Ea a venit la el, şi el s-a culcat cu ea. După ce s-a curăţat de necurăţia ei, ea s-a întors acasă.

Geneza 3:6
Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.

Filipeni 3:19
Sfârşitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pântecele, şi slava lor este în ruşinea lor, şi se gândesc la lucrurile de pe pământ.

1 Ioan 2:16
Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume.

Romani 8:8
Deci cei ce sunt pământeşti nu pot să placă lui Dumnezeu.

Dorinţa de satisfacţie imediată este caracteristica omului nestăpânit. Ea ne împiedică să ne atingem ţintele pe termen lung şi ridiculizează şi compromite responsabilitatea personală. Amânarea satisfacerii unei dorinţe ne ajută să gestionăm situaţiile şi presiunile, ispitele cu care ne întâmpină lumea. Însă ideea aceasta este neobişnuită într-o lume clădită pe recompensa imediată, pe soluţii de moment şi pe strategii de îmbogăţire rapidă. Odată experimentată satisfacţia instantanee, suntem mai predispuşi să alegem răsplata pe termen scurt iar şi iar. Administratorii darurilor lui Dumnezeu nu trebuie să cadă în această capcană.