Experienţa dăruirii

Dintre toate lucrurile pe care ni le-a descoperit Hristos cu privire la Dumnezeu, unul ar trebui să fie clar: El ne iubeşte şi ne doreşte binele cel mai înalt. Nu ne cere să facem decât ce este spre binele nostru, nu în detrimentul nostru. Aici se include şi chemarea de a fi dătători generoşi şi voioşi. Darurile aduse cu mărinimie şi de bunăvoie ne fac bine atât nouă, dătătorilor, cât şi primitorilor. Doar cei care dăruiesc aşa ştiu că este mult mai ferice să dai decât să primeşti.

7. Ce principii ale dăruirii mai prezintă Pavel?

2 Corinteni 9:6,7
6. Să ştiţi: cine seamănă puţin, puţin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera.
7. Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie îl iubeşte Dumnezeu.”

Aducerea unui dar generos poate şi ar trebui să fie un act spiritual personal. Este un act de credinţă, un semn de recunoştinţă pentru tot ce am primit prin Hristos.

Şi, ca orice act de credinţă, dăruirea ne sporeşte credinţa, întrucât „credinţa fără fapte este zadarnică” (Iacov 2:20). Nu există metodă mai bună de a ne spori credinţa decât prin trăirea ei practică, adică făcând acele lucruri care răsar din ea, care iau naştere din ea. Când dăruim de bunăvoie şi cu generozitate reflectăm, în felul nostru, caracterul lui Hristos. Îl cunoaştem mai bine pe Dumnezeu purtându-ne aşa cum se poartă El. În modul acesta, încrederea noastră în El se întăreşte şi avem ocazia de a gusta şi a vedea „ce bun este Domnul” (Psalmii 34:8).

„Se va vedea că slava ce străluceşte pe faţa lui Isus este slava iubirii care se jertfeşte pe sine. În lumina de la Calvar se va vedea că legea iubirii care renunţă la sine este legea vieţii pentru pământ şi pentru cer; că iubirea care «nu caută folosul său» îşi are izvorul în inima lui Dumnezeu şi că în Cel blând şi smerit se manifestă caracterul Aceluia care locuieşte în lumina de care niciun om nu se poate apropia.” – Ellen G. White, Viaţa lui Iisus, ed. 2015, p. 10

Ce experienţă personală ai în legătură cu creşterea credinţei prin dăruirea cu generozitate şi de bunăvoie?