7. Care sunt cele două idei importante referitoare la zecime pe care le putem desprinde din Leviticul 27:30?

Leviticul 27:30
Orice zeciuială din pământ, fie din roadele pământului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru închinat Domnului.

„Zecimea este a Domnului şi, de aceea, este sfântă. Ea nu devine sfântă în urma unei convenţii sau a unui act de consacrare. Ea este sfântă prin natura ei; ea este a Domnului. În afară de El, nimeni nu are drept asupra ei. Ea nu poate fi închinată Domnului de vreun om, pentru că nu este proprietatea omului.” – Ángel Manuel Rodríguez, Stewardship Roots, p. 52

Nu noi „închinăm” zecimea, ci Dumnezeu, numind-o sfântă. El are acest drept. Noi doar I-o returnăm, ca administratori. Zecimea este dedicată Domnului pentru un scop anume. Reţinerea ei pentru orice alt scop este un lucru necinstit. Practica înapoierii zecimii sfinte nu trebuie abandonată în nicio circumstanţă.

8. Care este, potrivit afirmaţiilor lui Pavel, semnificaţia faptului că Avraam i-a dat zecime lui Melhisedec?

Evrei 7:2-10
2. care a primit de la Avraam zeciuială din tot, care, după însemnătatea numelui său, este întâi „împărat al neprihănirii”, apoi şi „împărat al Salemului”, adică „împărat al păcii”;
3. fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, dar care a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu – rămâne preot în veac.
4. Vedeţi bine, dar, cât de mare a fost el, dacă până şi patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război!
5. Aceia dintre fiii lui Levi care îndeplinesc slujba de preoţi, după Lege, au poruncă să ia zeciuială de la norod, adică de la fraţii lor, cu toate că şi ei se coboară din Avraam.
6. Iar el, care nu se cobora din familia lor, a luat zeciuială de la Avraam şi a binecuvântat pe cel ce avea făgăduinţele.
7. Dar fără îndoială că cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare.
8. Şi apoi aici, cei ce iau zeciuială sunt nişte oameni muritori; pe când acolo, o ia cineva despre care se mărturiseşte că este viu.
9. Mai mult, însuşi Levi, care ia zeciuială, a plătit zeciuiala, ca să zicem aşa, prin Avraam;
10. căci era încă în coapsele strămoşului său, când a întâmpinat Melhisedec pe Avraam.

Zecimea este sfântă la fel cum Sabatul este sfânt. „Sfânt” înseamnă „pus deoparte pentru un scop sacru”. Sfinţenia este trăsătura comună a Sabatului şi a zecimii. Noi punem deoparte Sabatul zilei a şaptea pentru că el este sacru şi punem deoparte zecimea pentru că ea este proprietatea sacră a lui Dumnezeu.

„Dumnezeu a sfinţit ziua a şaptea. Acest interval de timp specificat, pus deoparte de Dumnezeu Însuşi pentru închinare, continuă să rămână la fel de sacru astăzi ca şi atunci când a fost sfinţit de Creatorul nostru.

Tot la fel, zecimea din venitul nostru este «un lucru închinat Domnului». Noul Testament nu mai precizează legea zecimii, la fel cum nu mai aminteşte nici de cea a Sabatului, întrucât se porneşte de la premisa că ambele sunt valide, iar importanţa lor spirituală profundă este explicată. […] Dacă noi, ca popor, căutăm să Îi oferim cu fidelitate lui Dumnezeu timpul pe care l-a pus deoparte pentru El, să nu Îi restituim oare acea parte din banii noştri asupra căreia are dreptul?” – Ellen G. White, Sfaturi privind administrarea creştină a vieţii, ed. 2007, p. 51

Ce poţi face pentru a nu pierde niciodată din vedere faptul că zecimea este sfântă?

(Visited 6 times, 1 visits today)