Partea doctrinară a Epistolei către romani se încheie cu capitolul 11. Capitolele 12–16 prezintă îndrumări practice şi observaţii personale. Aceste capitole concluzive sunt extrem de importante, deoarece arată cum trebuie să fie trăită viaţa de credinţă.

În primul rând, credinţa nu este un înlocuitor al ascultării, ea nu ne scuteşte de obligaţia de a asculta de Domnul. Regulile morale sunt încă în vigoare, ele sunt explicate şi chiar amplificate în Noul Testament. În al doilea rând, nu ni se dă nicăieri de înţeles că unui creştin îi va fi uşor să-şi trăiască viaţa în conformitate cu regulile acestea. Dimpotrivă, ni se spune că uneori ar putea să-i fie dificil, deoarece lupta cu eul şi păcatul este în totdeauna grea (1 Petru 4:1). Creştinului i se făgăduieşte puterea divină şi i se dă asigurarea că biruinţa este posibilă, dar noi continuăm să trăim în lumea aceasta a vrăjmaşului şi va trebui să ducem multe lupte cu ispitele. Vestea bună este că, dacă vom cădea, dacă ne vom poticni, nu vom fi alungaţi, ci avem un Mare Preot care mijloceşte pentru noi (Evrei 7:25).

1. Ce ne spune analogia din Romani 12:1 despre modul cum ar trebui să trăim în calitate de creștini? Ce legătură are versetul 2 cu versetul 1?

Romani 12:1-2
1. Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.
2. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.

În Romani 12:1, Pavel face aluzie la jertfele din Vechiul Testament. Credincioşii de odinioară Îi aduceau lui Dumnezeu ca jertfă animale. Acum, creştinii sunt chemaţi săI aducă trupurile lor, dar nu moarte, ci vii, consacrate în slujba Sa.

În perioada Israelului din vechime, fiecare animal adus ca jertfă era examinat cu atenţie. Dacă se constata că avea vreun defect, era refuzat, deoarece Dumnezeu poruncise ca jertfa să fie fără cusur. Tot aşa, creştinilor li se porunceşte să-şi aducă trupurile ca „o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu”. Pentru aceasta, ei trebuie să-şi păstreze toate capacităţile în cea mai bună stare cu putinţă. Aceasta înseamnă că trebuie să căutăm să fim cât mai curaţi şi mai credincioşi posibil.

„«Să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre» (Romani 12:2). Aşa descrie apostolul progresul [creştinului], fiindcă li se adresează celor care sunt deja creştini. Viaţa creştină nu înseamnă să stai pe loc, ci să mergi din bine în mai bine.” – Martin Luther, Commentary on Romans, pp. 167–168. Ce înseamnă concret să mergem din bine în mai bine în viaţa creştină?