6. Care este mesajul din Romani 9:30-32 și cum putem să luăm acest mesaj scris într-un anumit timp și loc și să-l aplicăm la viaţa noastră? Cum putem evita greșelile comise de unii israeliţi?

Romani 9:30-32
30. Deci ce vom zice? Neamurile, care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea, şi anume, neprihănirea care se capătă prin credinţă;
31. pe când Israel, care umbla după o Lege care să dea neprihănirea, n-a ajuns la Legea aceasta.
32. Pentru ce? Pentru că Israel n-a căutat-o prin credinţă, ci prin fapte. Ei s-au lovit de Piatra de poticnire,

Pavel le explică foarte clar conaţionalilor săi din ce motiv ratau neprihănirea pe care Dumnezeu dorea să le-o dea şi pe care ei înşişi şi-o doreau, dar nu reuşeau s-o obţină.

Este interesant că mulţi oameni dintre neamuri fuseseră primiţi de Dumnezeu, cu toate că ei nu depuseseră niciun efort pentru a obţine această acceptare.
Până să le fie vestită Evanghelia, ei îşi urmăreau interesele şi scopurile proprii. Însă, când au auzit-o, i-au înţeles valoarea şi au primit-o. Dumnezeu i-a declarat neprihăniţi pentru că L-au primit pe Isus Hristos ca Înlocuitor al lor. Schimbul acesta a avut loc prin credinţă.

Problema israeliţilor era că ei se împiedicau de „piatra de poticnire” (vezi Romani 9:33). Unii, nu toţi (vezi Faptele 2:41), au refuzat să accepte că Isus din Nazaret era Mesia cel trimis de Dumnezeu. El nu a corespuns aşteptărilor lor cu privire la Mesia şi de aceea, când a venit, I-au întors spatele.

Înainte de încheierea acestui capitol, Pavel citează încă un text din Vechiul Testament: „Ei s-au lovit de piatra de poticnire, după cum este scris: «Iată că pun în Sion o piatră de poticnire şi o stâncă de cădere, şi cine crede în El nu va fi dat de ruşine»” (Romani 9:33). În pasajul acesta, Pavel subliniază încă o dată importanţa credinţei adevărate în planul de mântuire (vezi şi 1 Petru 2:68). „O stâncă de cădere”? Şi totuşi, „oricine crede în El nu va fi dat de ruşine”? Da, pentru mulţi, Isus este o piatră de poticnire, dar pentru cei care Îl cunosc şi Îl iubesc, El este o stâncă, este „Stânca mântuirii mele” (Psalmii 89:26).

În ce situaţie a fost Isus pentru tine „o piatră de poticnire” şi „o stâncă de cădere”? Din ce motive a fost aşa? Altfel spus, cum ai ajuns în situaţia respectivă? Cum ai ieşit din ea şi ce ai învăţat, aşa încât să nu mai ajungi niciodată în opoziţie cu Isus?

(Visited 6 times, 1 visits today)