Respingerea de către conaţionalii săi a apelului Evangheliei l-a făcut pe Pavel să simtă „o mare întristare”, şi „o durere necurmată în inimă” (Romani 9:2). Dar cel puţin exista o rămăşiţă. Oamenii ne pot dezamăgi, dar Dumnezeu nu ne dezamăgeşte. Avem speranţa că, până la urmă, făgăduinţele lui Dumnezeu se vor împlini şi că, dacă le vom revendica personal, ele se vor împlini şi în dreptul nostru.

5. Citește Romani 9:25-29. Observă cât de mult citează Pavel din Vechiul Testament pentru a-și demonstra ideea! Care este mesajul fundamental al acestui pasaj? Ce speranţă le oferă aici cititorilor lui?

Romani 9:25-29
25. după cum zice în Osea: „Voi numi „popor al Meu” pe cel ce nu era poporul Meu şi „preaiubită” pe cea care nu era preaiubită.
26. Şi acolo unde li se zicea: „Voi nu sunteţi poporul Meu”, vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui Viu.”
27. Isaia, de altă parte, strigă cu privire la Israel: „Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămăşiţa va fi mântuită.
28. Căci Domnul va împlini pe deplin şi repede pe pământ Cuvântul Lui.”
29. Şi, cum zisese Isaia mai înainte: „Dacă nu ne-ar fi lăsat Domnul Savaot o sămânţă, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora.”

În Romani 9:25,26, Pavel citează Osea 2:23 şi 1:10.

Osea 2:23
Îmi voi sădi pe Lo-Ruhama în ţară şi-i voi da îndurare; voi zice lui Lo-Ami: „Tu eşti poporul Meu!”, şi el va răspunde: „Dumnezeul meu!”

Osea 1:10
Totuşi numărul copiilor lui Israel va fi ca nisipul mării care nu se poate nici măsura, nici număra; şi de unde li se zicea: „Nu sunteţi poporul Meu”, li se va zice: „Copiii Dumnezeului celui Viu”!

Dumnezeu a făcut aceste afirmaţii după ce i-a poruncit lui Osea să-şi ia „o nevastă curvă” (Osea 1:2), ca o ilustrare a relaţiei Sale cu Israel, deoarece poporul mersese după zei străini. Copiii născuţi din această căsătorie au primit nume care semnificau respingerea din partea lui Dumnezeu şi pedepsirea poporului idolatru. Cel de-al treilea copil a fost numit Lo-ami (Osea 1:9), însemnând literal „Nu-i poporul Meu”.

Osea a profetizat totuşi că avea să vină ziua când Dumnezeu, după ce Îşi va pedepsi poporul, îi va reda bogăţiile, va îndepărta zeii falşi şi va face un legământ cu el (vezi Osea 2:1119). Atunci, cei care au fost Lo-Ami, „Nu-i poporul Meu”, vor ajunge să fie Ami, „Poporul Meu”.

În zilele lui Pavel, Ami au fost chemaţi „nu numai dintre iudei, ci şi dintre neamuri” (Romani 9:24). Ce explicaţie clară şi convingătoare a Evangheliei, o Evanghelie plănuită din start pentru întreaga lume! Şi ce minunat este să luăm parte la lucrarea de vestire a Evangheliei, descrisă în Apocalipsa 14:6: „Şi am văzut un alt înger, care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veşnică pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod”! Astăzi, ca şi în zilele lui Pavel şi ale Israelului din vechime, vestea bună a mântuirii trebuie să fie răspândită în lumea întreagă!

Cât de des te-au dezamăgit oamenii? Cât de des i-ai dezamăgit tu pe alţii? Probabil că ai pierdut numărătoarea, nu-i aşa? De ce merită să-ţi pui încrederea în Dumnezeu?