Studiu suplimentar: Ellen G. White, Solii alese, cartea 1, cap. „Hristos, centrul soliei”, ed. 2012, pp. 334–335; Patriarhi şi profeţi, cap. „Chemarea lui Avraam”, ed. 2015, pp. 118–121; „Legea şi legămintele”, pp. 365–366; Viaţa lui Iisus, cap. „Predica de pe Munte”, ed. 2015, pp. 259–261; „Controversa”, pp. 520–521; „S-a isprăvit!”, pp. 663–665.

„«Celui ce lucrează, plata cuvenită lui i se socoteşte nu ca un har, ci ca ceva datorat» (4:4). Apostolul explică aici pasajul citat (Geneza 15:46) pentru a trage o concluzie şi a dovedi din el că îndreptăţirea este prin credinţă şi nu prin fapte. El face aceasta mai întâi prin explicarea înţelesului cuvintelor «i-a fost socotită ca neprihănire». Cuvintele acestea explică faptul că Dumnezeu îi primeşte [pe păcătoşi] prin har şi nu datorită faptelor lor.” – Martin Luther, Commentary on Romans, p. 82

„Dacă poate reuşi să-l determine pe om să atribuie valoare propriilor fapte, ca fiind merite şi neprihănire, Satana ştie că poate să-l biruie prin ispitele lui şi să-l facă o victimă şi o pradă. … Stropiţi uşorii cu sângele Mielului de pe Golgota şi veţi fi în siguranţă.” – Ellen G. White, Review and Herald, 3 septembrie 1889

Emisiunea „Școala Cuvântului” – Speranța Tv: