„Sfinţii din Roma”

6. Ce idei cu privire la adevăr, teologie și credinţă reies din salutul adresat de Pavel bisericii din Roma? Romani 1:7

Romani 1:7
Deci vouă tuturor, care sunteţi preaiubiţi ai lui Dumnezeu în Roma, chemaţi să fiţi sfinţi: Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!

Preaiubiţi ai lui Dumnezeu. Deşi este adevărat că Dumnezeu iubeşte lumea, El îi iubeşte întrun mod aparte pe aceia care L-au ales şi care au răspuns la dragostea Sa. Vedem acest lucru în sfera omenească. Noi îi iubim în mod deosebit pe aceia care ne iubesc; în relaţia cu ei, simţămintele sunt reciproce. Dragostea cere un răspuns. Când răspunsul nu vine, exprimarea deplină a dragostei este limitată.

Chemaţi să fiţi sfinţi. În unele traduceri, expresia „să fiţi” este scrisă cu italice, fiindcă a fost adăugată de traducători. Totuşi, şi fără a adăuga aceste cuvinte, sensul nu are de suferit. Dacă sunt omise, rămâne expresia „chemaţi sfinţi”, adică „desemnaţi sfinţi”.

Sfinţi este traducerea termenului grecesc hagioi, care înseamnă literal „cei sfinţi”. Sfânt înseamnă „consacrat”. Un sfânt este un om care a fost „pus deoparte” de Dumnezeu. Se poate să mai aibă o cale lungă de parcurs până la sfinţire, dar faptul că L-a ales pe Hristos ca Domn îl desemnează ca sfânt, în sensul biblic al termenului.

7. Pavel spune că ei erau „chemaţi să fie sfinţi”. Înseamnă aceasta că unii nu sunt chemaţi? Ce afirmaţii din Efeseni 1:4; Evrei 2:9 și 2 Petru 3:9 ne ajută să înţelegem ce vrea să spună Pavel?

Efeseni 1:4
În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui,

Evrei 2:9
Dar pe Acela care a fost făcut „pentru puţină vreme mai prejos decât îngerii”, adică pe Isus, Îl vedem „încununat cu slavă şi cu cinste” din pricina morţii pe care a suferit-o; pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toţi.

2 Petru 3:9
Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.

Vestea cea mare a Evangheliei este că moartea lui Hristos este universal valabilă – El a murit pentru toţi oamenii. Toţi au fost chemaţi să fie mântuiţi prin El, „chemaţi să fie sfinţi” chiar înainte de întemeierea lumii. Intenţia iniţială a lui Dumnezeu a fost ca întreaga omenire să găsească mântuirea în Isus.
Focul final al iadului a fost rânduit numai pentru Diavol şi îngerii lui (Matei 25:41). Faptul că unii nu primesc darul nu scade valoarea darului, aşa cum nici faptul că unii fac greva foamei într-o piaţă nu scade cu nimic valoarea bunurilor vândute acolo.

Dumnezeu te-a chemat, înainte de întemeierea lumii, să fii mântuit prin El. Există vreun lucru, oricât de mărunt, care te împiedică să accepţi chemarea Sa?