După consfătuirea la care a participat Pavel la Ierusalim, Petru a venit în Antiohia din Siria, unde se afla prima biserică a neamurilor şi unde era sediul activităţilor misionare ale lui Pavel. În timpul şederii sale acolo, Petru a stat la masă nestingherit cu creştinii dintre neamuri, însă, în momentul sosirii unui grup de creştini iudei trimişi de Iacov, el şi-a schimbat complet comportamentul, de teama lor.

5. De ce n-ar fi trebuit Petru să se poarte așa? Compară Galateni 2:11-13 cu Faptele 10:28. Ce ne spune purtarea sa despre cât de tributari putem fi culturii și tradiției în care am crescut?

Galateni 2:11-13
11 Dar, când a venit Chifa în Antiohia, i-am stat împotrivă, în faţă, căci era de osândit.
12 În adevăr, înainte de venirea unora de la Iacov, el mânca împreună cu Neamurile; dar, când au venit ei, s-a ferit şi a stat deoparte, de teama celor tăiaţi împrejur.
13 Împreună cu el au început să se prefacă şi ceilalţi iudei, aşa că până şi Barnaba a fost prins în laţul făţărniciei lor.

Faptele 10:28
„Ştiţi”, le-a zis el, „că nu este îngăduit de Lege unui iudeu să se însoţească împreună cu unul de alt neam sau să vină la el; dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat.

Unii au dedus în mod greşit că Petru şi ceilalţi iudei care îl însoţeau au încetat atunci să mai respecte legile din Vechiul Testament, referitoare la hrana curată şi necurată. Totuşi textul nu obligă la o astfel de interpretare. Dacă Petru şi toţi creştinii iudei ar fi abandonat legile iudaice privitoare la hrană, probabil că s-ar fi produs o mare tulburare în biserică. Iar dacă s-ar fi întâmplat aşa, lucrul acesta ar fi fost consemnat undeva, dar nu este consemnat. Mai degrabă, problema era legată de aşezarea la aceeaşi masă cu neamurile. Mulţi iudei îi considerau pe cei dintre neamuri „necuraţi” şi evitau, pe cât posibil, contactul social cu ei.

Chiar şi Petru era frământat din această cauză şi numai în urma unei viziuni primite de la Dumnezeu a reuşit să înţeleagă ce trebuia să facă. Când a intrat în casa sutaşului roman Corneliu, el i-a spus: „Ştiţi… că nu este îngăduit de Lege unui iudeu să se însoţească împreună cu unul de alt neam sau să vină la el; dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat” (Faptele 10:28). Deşi ştia acest lucru, i-a fost atât de teamă să nu-i supere pe compatrioţii lui, încât a revenit la vechea atitudine. Iată cât de puternică era și în viaţa lui influenţa culturii şi a tradiţiei!

Totuşi Pavel a arătat clar ce însemna această faptă a lui: cuvântul grecesc folosit în Galateni 2:13 este ipocrizie. Până şi Barnaba „a fost prins în laţul făţărniciei lor”, spune el. Cuvinte tari, rostite în dreptul unui om al lui Dumnezeu de un alt om al lui Dumnezeu!

În ce aspecte ale vieţii constaţi că eşti ipocrit? Cum poţi identifica ipocrizia şi cum o poţi elimina din viaţa ta?

Emisiunea „Școala Cuvântului” – Speranța Tv: