În cele două epistole, Petru scrie cu un sentiment de certitudine. El știe despre ce vorbește fiindcă știe despre Cine vorbește. Aceasta deoarece știe că Isus era Acela spre care arăta Vechiul Testament. El avea încredere în Cuvântul scris și aceasta l-a ajutat să cunoască Cuvântul care „S-a făcut trup” (Ioan 1:14).

În 1 Petru 1:10-12, apostolul îndreaptă atenția cititorilor către Biblia ebraică, către profeții din vechime și învățăturile lor despre Isus. Potrivit lui, Duhul Sfânt a descoperit în Vechiul Testament două adevăruri foarte importante despre Isus: patimile lui Hristos și slava de care aveau să fie urmate (vers. 11). Aceste două aspecte se regăsesc frecvent în Biblia ebraică.

1 Petru 1:10-12
10. Prorocii, care au prorocit despre harul care vă era păstrat vouă, au făcut din mântuirea aceasta ţinta cercetărilor şi căutării lor stăruitoare.
11. Ei cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în ei, când vestea mai dinainte patimile lui Hristos şi slava de care aveau să fie urmate.
12. Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri, pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propovăduit Evanghelia prin Duhul Sfânt trimis din cer şi în care chiar îngerii doresc să privească.

1. În esență, ce era profetizat despre Isus în următoarele pasaje din Vechiul Testament? Psalmul 22; Isaia 53:1-12; Ieremia 33:14,15; Daniel 7:13,14; Zaharia 12:10; 13:7.

Psalmi 22:1-31
1. Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit şi pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s-asculţi plângerile mele? 2. Strig ziua, Dumnezeule, şi nu-mi răspunzi: strig şi noaptea, şi tot n-am odihnă.
3Totuşi Tu eşti Cel Sfânt şi Tu locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel.
4. În Tine se încredeau părinţii noştri: se încredeau, şi-i izbăveai.
5. Strigau către Tine, şi erau scăpaţi; se încredeau în Tine, şi nu rămâneau de ruşine.
6. Dar eu sunt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor şi dispreţuit de popor.
7. Toţi cei ce mă văd îşi bat joc de mine, îşi deschid gura, dau din cap şi zic:
8. „S-a încrezut în Domnul! Să-l mântuiască Domnul, să-l izbăvească, fiindcă-l iubeşte!”
9. Da, Tu m-ai scos din pântecele mamei, m-ai pus la adăpost de orice grijă la ţâţele mamei mele;
10. de când eram la sânul mamei, am fost sub paza Ta, din pântecele mamei ai fost Dumnezeul meu.
11. Nu Te depărta de mine, căci s-apropie necazul, şi nimeni nu-mi vine în ajutor.
12. O mulţime de tauri sunt împrejurul meu, nişte tauri din Basan mă înconjoară.
13. Îşi deschid gura împotriva mea ca un leu care sfâşie şi răcneşte.
14. Am ajuns ca apa care se scurge, şi toate oasele mi se despart; mi s-a făcut inima ca ceara şi se topeşte înăuntrul meu.
15. Mi se usucă puterea ca lutul şi mi se lipeşte limba de cerul gurii: m-ai adus în ţărâna morţii.
16. Căci nişte câini mă înconjoară, o ceată de nelegiuiţi dau târcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mâinile şi picioarele:
17. toate oasele aş putea să mi le număr. Ei însă pândesc şi mă privesc;
18. îşi împart hainele mele între ei şi trag la sorţi pentru cămaşa mea.
19. Dar Tu, Doamne, nu Te depărta! Tu, Tăria mea, vino degrabă în ajutorul meu!
20. Scapă-mi sufletul de sabie şi viaţa din ghearele câinilor!
21. Scapă-mă din gura leului şi scoate-mă din coarnele bivolului!
22. Voi vesti Numele Tău fraţilor mei şi Te voi lăuda în mijlocul adunării.
23. Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L! Voi toţi, sămânţa lui Iacov, slăviţi-L! Cutremuraţi-vă înaintea Lui, voi toţi, sămânţa lui Israel!
24. Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit şi nu-Şi ascunde faţa de el, ci îl ascultă când strigă către El.
25. În adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele: şi-mi voi împlini juruinţele în faţa celor ce se tem de Tine.
26. Cei săraci vor mânca şi se vor sătura, cei ce caută pe Domnul, Îl vor lăuda: veselă să vă fie inima pe vecie!
27. Toate marginile pământului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul: toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta.
28. Căci a Domnului este împărăţia: El stăpâneşte peste neamuri.
29. Toţi cei puternici de pe pământ vor mânca şi se vor închina şi ei; înaintea Lui se vor pleca toţi cei ce se coboară în ţărână, cei ce nu pot să-şi păstreze viaţa.
30. O sămânţă de oameni Îi va sluji; şi se va vorbi despre Domnul către cei ce vor veni după ei.
31. Aceştia vor veni şi vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naşte.

Isaia 53:1-12
1. Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?
2. El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă.
3. Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.
4. Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.
5. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.
6. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.
7. Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.
8. El a fost luat prin apăsare şi judecată. Dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?
9. Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui, la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nicio nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug în gura Lui.
10. Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.
11. Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi Se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.
12. De aceea, Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine însuşi la moarte şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi.

Ieremia 33:14-15
14. Iată, vin zile, zice Domnul, când voi împlini cuvântul cel bun pe care l-am spus despre casa lui Israel şi despre casa lui Iuda.
15. În zilele acelea şi în vremurile acelea voi face să răsară lui David o Odraslă neprihănită care va înfăptui dreptatea şi judecata în ţară.

Daniel 7:13-14
13. M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui.
14. I s-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-I slujească toate popoarele, neamurile şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică şi nu va trece nicidecum, şi Împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată.

Zaharia 12:10
Atunci voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului un duh de îndurare şi de rugăciune, şi îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu, şi-L vor plânge amarnic cum plânge cineva pe un întâi născut.

Zaharia 13:7
Scoală-te, sabie, asupra păstorului Meu şi asupra omului care Îmi este tovarăş! – zice Domnul oştirilor. Loveşte pe păstor, şi se vor risipi oile! Şi Îmi voi întoarce mâna spre cei mici.

În 1 Petru 1:10-12, Petru îi asigură pe cititorii săi că trăiau într-o perioadă foarte specială din istoria mântuirii, deoarece lor le-au fost descoperite mult mai multe lucruri decât prorocilor din vechime. Este adevărat că prorocii li s-au adresat contemporanilor lor, însă anumite părți esențiale ale mesajelor lor aveau să se împlinească abia la venirea lui Hristos.

Astfel, unele dintre profeţiile lor s-au împlinit abia în timpul în care trăiau ucenicii. Credincioșii avuseseră privilegiul de a auzi, de la cei care le propovăduiseră Evanghelia „prin Duhul Sfânt trimis din cer”, niște adevăruri pe care chiar îngerii doreau să le cunoască (1 Petru 1:12). Și, fiindcă li se propovăduise Evanghelia, ei cunoșteau mai în detaliu decât profeții din vechime realitatea și natura suferințelor Mântuitorului. Ceea ce mai aveau de așteptat (ca și noi, de altfel) era „slava de care aveau să fie urmate” (1 Petru 1:11). Iar dacă prima parte a acestor profeții s-a împlinit, putem fi siguri că se va împlini și partea a doua!

Ce făgăduințe biblice ai văzut că s-au împlinit în viața ta? Ce făgăduințe aștepți să se împlinească de acum înainte, ce înseamnă ele pentru tine și cum te poți deprinde să crezi în ele, orice s-ar întâmpla?