Prudenţă în ce priveşte încrederea oamenilor

Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea dintr-o ţară africană cunoaşte o creştere rapidă. Care este secretul? Conducătorii bisericii o corelează cu slujirea altruistă şi necondiţionată a membrilor bisericii pentru diferitele categorii de oameni din ţara lor. Încrederea de care se bucură Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea a ajuns în atenţia preşedintelui ţării. El a participat la o acţiune de amploare a Centrului Adventist de Servicii Sociale şi le-a mulţumit personal membrilor pentru eforturile lor.

Ca reprezentanţi ai lui Hristos, avem nevoie de prudenţă, de înţelepciune. Da, ni se cere să câştigăm încrederea oamenilor la fel ca Isus. Dar să nu uităm să redirecţionăm spre Isus încrederea pe care ei şi-o leagă de noi. Noi nu suntem altceva decât nişte instrumente. Ei văd în noi ceva din Hristos – sacrificiul de sine, dragostea, preocuparea, renunţarea la sine pentru binele altora – şi sunt atraşi de noi. Dacă ne privesc însă mai îndeaproape, nu le place ce văd, fiindcă toţi suntem păcătoşi. De aceea, este necesar să le îndreptăm privirea spre Isus, singurul în care pot avea încredere deplină. Mai devreme sau mai târziu, noi îi dezamăgim.

Citeşte 1 Corinteni 3:1-9; 5:1. Ce probleme ale bisericii combate Pavel aici? Cum era mărturia dată de această biserică pentru oamenii care îi călcau pragul şi care observau aceste lucruri nepotrivite?

1 Corinteni 3:1-9
1. Cât despre mine, fraţilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti, ci a trebuit să vă vorbesc ca unor oameni lumeşti, ca unor prunci în Hristos.
2. V-am hrănit cu lapte, nu cu bucate tari, căci nu le puteaţi suferi; şi nici acum chiar nu le puteţi suferi,
3. pentru că tot lumeşti sunteţi. În adevăr, când între voi sunt zavistii, certuri şi dezbinări, nu sunteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni?
4. Când unul zice: „Eu sunt al lui Pavel!”, şi altul: „Eu sunt al lui Apolo”: nu sunteţi voi oameni de lume?
5. Cine este Pavel? Şi cine este Apolo? Nişte slujitori ai lui Dumnezeu, prin care aţi crezut; şi fiecare după puterea dată lui de Domnul.
6. Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească:
7. aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic; ci Dumnezeu, care face să crească.
8. Cel ce sădeşte şi cel ce udă sunt totuna; şi fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui.
9. Căci noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.

1 Corinteni 5:1
Din toate părţile se spune că între voi este curvie; şi încă o curvie de aceea care nici chiar la păgâni nu se pomeneşte; până acolo că unul din voi trăieşte cu nevasta tatălui său.

Sigur că nu trebuie să aşteptăm să ajungem la desăvârşire ca să ne îngrijim de nevoile altora. Însă trebuie să ne străduim să fim nişte oameni pe care alţii să poată conta şi în care să poată avea încredere. Şi vom fi astfel doar, în măsura în care vom avea grijă de semenii noştri cu aceeaşi consecvenţă şi ardoare ca Isus. Multe disensiuni din biserică ar dispărea, dacă prioritatea noastră ar fi aceea de a ne ocupa de nevoile celor din jur şi de a manifesta faţă de ei iubirea lui Hristos.

Dacă nişte vizitatori ar începe să frecventeze biserica ta, ce lucruri ar vedea la voi şi ce fel de mărturie le-aţi da?