Care este semnificaţia următoarelor versete atât în contextul lor imediat, cât şi în contextul actual?

Ieremia 31:31-34
31. Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou.
32. Nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinţii lor, în ziua când i-am apucat de mână să-i scot din ţara Egiptului, legământ pe care l-au călcat, măcar că aveam drepturi de soţ asupra lor, zice Domnul.
33. Ci iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.
34. Niciunul nu va mai învăţa pe aproapele sau pe fratele său zicând: „Cunoaşte pe Domnul!”, ci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul; căci le voi ierta nelegiuirea şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor.”

Ieremia a rostit aceste cuvinte în toiul celei mai mari crize din istoria poporului Israel: invazia babiloniană iminentă care ameninţa poporul cu dispariţia. Chiar când treceau prin această criză, ca şi în alte ocazii asemănătoare, Dumnezeu le-a oferit speranţă, prin făgăduinţa că, pentru ei, sfârşitul nu era acesta, ci aveau să mai primească o şansă de a prospera în prezenţa Sa.

Prima făgăduinţă din Biblie cu privire la „un legământ nou” este oferită în contextul întoarcerii viitoare a israeliţilor din exilul babilonian şi a binecuvântării pe care Dumnezeu avea să le-o dea la întoarcerea lor în ţară. După cum încălcarea legământului făcut la Sinai (Ieremia 31:32) i-a dus în exil, tot aşa refacerea legământului avea să le asigure ocrotire şi să le dea speranţă pentru viitor. Asemenea legământului de pe Sinai, legământul nou avea la bază aceleași condiții — ascultarea de Cele Zece Porunci, doar că acum ele aveau să fie scrise nu pe tăbliţe de piatră, ci în inimile lor, acolo unde ar fi trebuit să se afle de la bun început, așa cum subliniază și următorul citat:

„Aceeaşi lege săpată pe tăbliţele de piatră este scrisă de Duhul Sfânt pe tablele inimii. În loc să ne preocupăm să realizăm propria neprihănire, noi primim neprihănirea Domnului Hristos. Sângele Său face ispăşire pentru păcatele noastre. Ascultarea Sa este primită ca fiind a noastră. Atunci inima înnoită prin Duhul Sfânt va aduce «roada Duhului». Prin harul Domnului Hristos, vom trăi în ascultare de Legea lui Dumnezeu scrisă în inimile noastre. Având Duhul lui Hristos, vom umbla aşa cum a umblat El.” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, p. 372

Sub legământul nou, păcatele lor aveau să fie iertate, ei aveau să-L cunoască pe Domnul personal şi aveau să asculte de Legea Sa prin puterea Duhului Sfânt care lucra în ei. De fapt, atât în vechiul legământ, cât și în noul legământ, mântuirea s-a primit doar prin credință, o credință care produce „roada Duhului” (Galateni 5:22).

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO