Chemarea lui Ieremia la slujba de profet

Citeşte Ieremia 1:1-5. Ce ni se spune aici despre chemarea primită de Ieremia?

Ieremia 1:1-5
1. Cuvintele lui Ieremia, fiul lui Hilchia, unul din preoţii din Anatot, din ţara lui Beniamin.
2. Cuvântul Domnului i-a vorbit pe vremea lui Iosia, fiul lui Amon, împăratul lui Iuda, în al treisprezecelea an al domniei lui,
3. şi pe vremea lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, până la sfârşitul anului al unsprezecelea al lui Zedechia, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, până pe vremea când a fost dus Ierusalimul în robie, în luna a cincea.
4. „Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
5. „Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte şi te făcusem proroc al neamurilor.”

La fel ca alţi profeţi din Vechiul Testament (şi ca Pavel în Noul Testament – vezi Galateni 1:1; Romani 1:1), Ieremia nu a ezitat să spună cine l-a chemat. El arată foarte clar în aceste versete, şi practic în întreaga sa carte, că rostea „Cuvântul Domnului” care îi vorbise. Convingerea aceasta fermă i-a dat fără îndoială putere să meargă înainte în ciuda împotrivirii înverşunate şi în ciuda trudei, durerii şi încercărilor.

Galateni 1:1
Pavel, apostol nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Hristos şi prin Dumnezeu Tatăl care L-a înviat din morţi,

Romani 1:1
Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu,

Chemarea lui Ieremia a avut loc în al treisprezecelea an al domniei lui Iosia, ceea ce ca dată aproximativă înseamnă anii 627-626 î.Hr. Nu se cunoaşte cu exactitate anul naşterii profetului şi nici vârsta la care el şi-a început lucrarea. In opinia lui însă, la data aceea, era doar un copil, era prea tânăr pentru această răspundere.

Ce asigurare și ce mângâiere a primit Ieremia?

Ieremia 1:4,5
4. „Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
5. „Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte şi te făcusem proroc al neamurilor.”

Chemarea lui Ieremia ca profet a avut loc înainte de naşterea sa. Dumnezeu l-a pus deoparte pentru această lucrare încă din momentul conceperii lui. Cuvintele traduse cu „te pusesem deoparte” (vers. 5) provin dintr-un verb care înseamnă printre altele „a fi sfinţit” „a fi sfânt” şi „a consacra”. El are în mod clar o conotaţie sacră şi religioasă, legată şi de serviciul de la sanctuar. Şi cuvântul„sanctuar” provine din aceeaşi rădăcină. Ideea pe care o conţine este aceea de „punere deoparte pentru un scop sfânt”. Iată care era deci planul lui Dumnezeu cu Ieremia încă înainte de naşterea lui. Textele acestea nu susţin preexistenţa profetului sau predestinaţia, ci preştiinţa lui Dumnezeu.

Dumnezeu ştie sfârşitul de la început. Ce încurajare desprinsă de aici ne poate fi utilă în încercările cu care ne confruntăm în mod inevitabil?