De ce au păcătuit primii oameni când au mâncat din fructul interzis?

Geneza 3:6,7
6. Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.
7. Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele.

Faptul de a mânca un fruct nu a fost un păcat în sine. Să ne gândim însă la circumstanţele în care s-a petrecut acest lucru. Adam şi Eva erau fiinţe cu voinţă liberă, creaţi de Dumnezeu după chipul Său. Aceasta includea libertatea, dar şi obligaţia de a se conforma voinţei Sale. Ei nu au mâncat fructul dintr-o nevoie stringentă, ci mai degrabă pentru că aşa au ales. A fost un act al voinţei lor libere, un act de sfidare a instruc­ţiunilor clare şi specifice ale lui Dumnezeu.

Ca şi ei, noi trebuie să alegem singuri dacă să Îl ascultăm sau nu pe Dumnezeu şi dacă să preţuim sau să sfidăm Cuvântul Său. Dumnezeu nu va forţa pe nimeni să creadă în Cuvântul Său. El nu ne va forţa să Îl ascultăm şi nici să Îl iubim. El ne permite să alegem personal pe ce cale să mergem. Însă, după aceea, trebuie să fim gata să trăim cu consecin­ţele alegerilor noastre.

Practic, mâncând acel fruct, Adam şi Eva I-au spus lui Dumnezeu că nu era un conducător perfect. Au contestat suveranitatea Lui. S-au dovedit neascultători şi, ca urmare, au adus păcatul şi moartea pe pă­mânt.
Adam şi Eva au trebuit să plece din Paradis. Era o consecinţă inevi­tabilă, dar şi o dovadă de îndurare din partea lui Dumnezeu. El nu le-a permis oamenilor răzvrătiţi accesul la pomul vieţii. Din iubire pentru ei, nu le-a îngăduit să trăiască veşnic în starea teribilă în care îi adusese păcatul. (Gândeşte-te cum ar fi să trăieşti veşnic într-o lume plină de durere, tristeţe şi rău cum e a noastră !) Au fost alungaţi din frumoasa grădină pentru a lucra pământul mai puţin prietenos de afară (verse­tele 23, 24).

Geneza 3:23,24
23. De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pământul din care fusese luat.
24. Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii.

Citeşte 1 Ioan 2:16, gândindu-te la studiul de astăzi. În ce măsură s-au manifestat la căderea în păcat elemente menţionate aici? În ce privinţe ne confruntăm noi cu aceste ispite?

1 Ioan 2:16
16. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO