Iuda

Ce ne spune Luca despre Iuda? Satana s-a străduit îi câştige pe toţi ucenicii, nu numai pe Iuda. De ce a avut succes numai la el?

Luca 22:3
Dar Satana a intrat în Iuda, zis şi Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece.

Luca spune că Domnul Isus S-a rugat singur toată noaptea pe munte înainte de a-i alege pe ucenici

Luca 6:12-16
12. În zilele acelea, Isus S-a dus pe munte să Se roage şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu.
13. Când s-a făcut ziuă, a chemat pe ucenicii Săi şi a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit apostoli, şi anume:
14. pe Simon, pe care l-a numit şi Petru; pe Andrei, fratele lui; pe Iacov; pe Ioan; pe Filip; pe Bartolomeu;
15. pe Matei; pe Toma; pe Iacov, fiul lui Alfeu; pe Simon, numit zelotul;
16. pe Iuda, fiul lui Iacov; şi pe Iuda Iscarioteanul, care s-a făcut vânzător.

Era într-adevăr Iuda un răspuns la rugăciune? Iuda nu fusese destinat să-l trădeze pe Isus, dar, prin trădarea şi apostazia sa, planul lui Dumnezeu s-a împlinit. Deşi avea atâta potenţial, deşi ar fi putut deveni un apostol de talia lui Pavel, Iuda a pornit într-o direcţie complet greşită. „El a hrănit spiritul rău al avariţiei până când aceasta a devenit forţa dominantă a vieţii lui. Iubirea pentru Mamona a atârnat mai greu decât iubirea lui pentru Hristos.” – Ellen G. White, Viaţa lui Iisus, p. 716

Cu ocazia înmulţirii pâinilor, Iuda a fost cel dintâi care a perceput valoarea politică a acestei minuni şi „a pus pe picioare proiectul de a-L lua pe Hristos cu forţa şi de a-L face împărat” (Ibidem, pp. 718, 719). Însă, în momentul în care Isus a denunţat această încercare, Iuda a fost dezamăgit: „Aşteptările lui erau mari. Dezamăgirea lui a fost amară” (Ibidem, p. 719). El credea, ca şi ceilalţi ucenici, că Isus avea să-Şi folosească puterile ieşite din comun pentru a pune temeliile unei împărăţii pământeşti şi îşi dorea un loc în această împărăţie. Ce tragedie! Dorinţa lui de a obţine un loc în împărăţia efemeră, care nu a venit niciodată, l-a făcut să-şi piardă locul în împărăţia eternă care avea să vină în mod cert.

Într-o altă ocazie, când o urmaşă devotată a lui Isus a ales să-I ungă picioarele cu mir scump, Iuda a catalogat fapta ei ca pe o risipă de bani

Ioan 12:1-8
1. Cu şase zile înainte de Paşti, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort şi pe care îl înviase din morţi.
2. Acolo I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce şedeau la masă cu El.
3. Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi I-a şters picioarele cu părul ei; şi s-a umplut casa de mirosul mirului.
4. Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis:
5. „De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei şi să se fi dat săracilor?”
6. Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ şi, ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea în ea.
7. Dar Isus a zis: „Las-o în pace; căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele.
8. Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.”

Singura lui preocupare erau banii şi, în final, iubirea de bani i-a eclipsat dragostea pentru Isus. Obsesia aceasta pentru bani şi putere l-a determinat să pună un preţ pe darul nepreţuit al Cerului (Matei 26:15). Din momentul acela, „Satana a intrat în Iuda” (Luca 22:3), iar Iuda a devenit un suflet pierdut.

Nu este deloc greşit să avem o poziţie socială bună, putere sau bani. Problema apare atunci când aceste lucruri (şi altele asemănătoare) trec Înaintea credincioşiei faţă de Dumnezeu. De ce este important să ne analizăm mereu atitudinea faţă de aceste lucruri? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO