„Unde s-a înmulţit păcatul…” (Romani 5:12-21)

 

Studiul VII – Trimestrul II

Duminica , 11 mai 2014

 

Legea ne arată păcatele, dar nu poate să ne scape de ele. Ea ne ajută să ne dăm seama că avem nevoie de Domnul Isus, unicul remediu pentru păcat.

1. Ce aflăm din Romani 5:12-21 despre harul lui Dumnezeu?

Romani 5

12. De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit…
13. (Căci înainte de Lege păcatul era în lume. Dar păcatul nu este ţinut în seamă câtă vreme nu este o lege.
14. Totuşi moartea a domnit, de la Adam până la Moise, chiar peste cei ce nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam, care este o icoană preînchipuitoare a Celui ce avea să vină.
15. Dar cu darul fără plată nu este ca şi cu greşeala; căci, dacă prin greşeala unuia singur, cei mulţi au fost loviţi cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul pe care ni l-a făcut harul acesta într-un singur Om, adică în Isus Hristos, s-au dat din belşug celor mulţi.
16. Şi darul fără plată nu vine ca prin acel unul care a păcătuit; căci judecata venită de la unul a adus osânda; dar darul fără plată, venit în urma multor greşeli, a adus o hotărâre de iertare.
17. Dacă deci prin greşeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii, vor domni în viaţă prin acel Unul singur, care este Isus Hristos!)
18. …Astfel, dar, după cum printr-o singură greşeală a venit o osândă care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa.
19. Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur Om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.
20. Ba încă şi Legea a venit pentru ca să se înmulţească greşeala; dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult;
21. pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viaţa veşnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru.

În acest pasaj, remarcăm mai întâi asocierea constantă dintre păcat și moarte. Ele apar iar și iar într-o legătură strânsă, deoarece păcatul duce la moarte.

În versetul 20, Pavel spune că Legea „a venit” ca să se înmulţească păcatul, în sensul că scopul ei este acela de a defini păcatul. După aceea, el adaugă: „Dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult.” Cu alte cuvinte, oricât de grave ar fi păcatele noastre, harul lui Dumnezeu le poate acoperi integral, dacă cerem, prin credinţă, împlinirea făgăduinţei Sale.

Mulţi limitează păcatul strict la încălcarea Celor Zece Porunci, însă, conform cu 1 Ioan 3:4, „păcatul este fărădelege”, ceea ce înseamnă că orice faptă care contravine principiilor lui Dumnezeu este păcat. Astfel, când a mâncat din fructul interzis, Adam s-a făcut vinovat de păcat pentru că a călcat o poruncă a lui Dumnezeu (Geneza 2:17), chiar dacă la data aceea Cele Zece Porunci nu existau în forma pe care o avem astăzi. Mai mult chiar, păcatul lui a afectat toate generaţiile de oameni, întrucât a adus asupra lor blestemul morţii (Romani 5:12,17,21).

1 Ioan 3

4. Oricine face păcat face şi fărădelege; şi păcatul este fărădelege.

Geneza 2

17. dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.”

Spre deosebire de Adam, Isus a fost loial Legii lui Dumnezeu, iar loialitatea Sa ne-a adus tuturor speranţa vieţii veșnice. El a fost ispitit ca și noi, dar nu a cedat niciodată înaintea păcatului (Evrei 4:15). În acest pasaj din Romani, Pavel laudă ascultarea Sa neabătută care le aduce viaţa veșnică (Romani 5:18-21) celor care primesc acest dar. În calitate de cel de-al doilea Adam, Isus a ascultat de Lege în mod deplin și a rupt blestemul morţii. Neprihănirea Sa poate deveni acum neprihănirea celui care crede. Omul condamnat la moarte prin faptul că a moștenit păcatul de la primul Adam poate primi acum darul vieţii prin neprihănirea celui de-al doilea Adam.

Evrei 4

15. Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.

*

******

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II

Ieremia 10

 
1. Ascultaţi cuvântul pe care vi-l vorbeşte Domnul, casa lui Israel!
2. Aşa vorbeşte Domnul: „Nu vă luaţi după felul de vieţuire al neamurilor şi nu vă temeţi de semnele cerului, pentru că neamurile se tem de ele.
3. Căci obiceiurile popoarelor sunt deşarte. Taie un lemn din pădure; mâna meşterului îl lucrează cu securea;
4. îl împodobeşte cu argint şi aur, şi ei îl ţintuiesc cu cuie şi ciocane ca să nu se clatine.
5. Dumnezeii aceştia sunt ca o sperietoare de păsări într-un ogor de castraveţi şi nu vorbesc; sunt duşi de alţii, pentru că nu pot să meargă. Nu vă temeţi de ei, căci nu pot să facă niciun rău şi nu sunt în stare să facă niciun bine.” –
6. Niciunul nu este ca Tine, Doamne! Mare eşti Tu şi mare este Numele Tău prin puterea Ta.
7. Cine să nu se teamă de Tine, Împărate al neamurilor? Ţie se cuvine teama; căci între toţi înţelepţii neamurilor şi în toate împărăţiile lor, niciunul nu este ca Tine.
8. Toţi laolaltă sunt proşti şi fără minte, ştiinţa idolilor nu este decât deşertăciune, e lemn!
9. Ei aduc din Tarsis foiţe de argint şi aur din Ufaz; meşterul şi mâna argintarului le pun în lucru; hainele acestor dumnezei sunt de materii vopsite în albastru şi în purpură, toate sunt lucrate de meşteri iscusiţi. –
10. Dar Domnul este Dumnezeu cu adevărat, este un Dumnezeu viu şi un Împărat veşnic. Pământul tremură de mânia Lui, şi neamurile nu pot să sufere urgia Lui.
11. Aşa să le vorbiţi: „Dumnezeii care n-au făcut nici cerurile, nici pământul vor pieri de pe pământ şi de sub ceruri.
12. Dar El a făcut pământul prin puterea Lui, a întemeiat lumea prin înţelepciunea Lui, a întins cerurile prin priceperea Lui.
13. La tunetul Lui, urlă apele în ceruri; El ridică norii de la marginile pământului, dă naştere fulgerelor şi ploii şi scoate vântul din cămările Lui.
14. Atunci se arată omul cât este de prost cu ştiinţa lui, şi orice argintar rămâne de ruşine cu chipul lui cioplit; căci idolii lui nu sunt decât minciună şi nu este nicio suflare în ei;
15. sunt un lucru de nimic, o lucrare înşelătoare, şi vor pieri, când va veni pedeapsa.
16. Dar Cel ce este partea lui Iacov nu este ca ei; căci El a întocmit totul, şi Israel este seminţia moştenirii Lui: Domnul oştirilor este numele Lui.”
17. Ia din ţară legătura cu ce este al tău, tu, care eşti în strâmtorare!
18. Căci aşa vorbeşte Domnul: „Iată, de data aceasta, voi arunca departe pe locuitorii ţării. Îi voi strânge de aproape ca să simtă.” –
19. „Vai de mine! Sunt zdrobită! Mă doare rana! Dar eu zic: „O nenorocire a dat peste mine şi o voi suferi!
20. Cortul îmi este dărâmat, toate funiile îmi sunt rupte, fiii mei m-au părăsit, nu mai sunt; n-am pe nimeni care să-mi întindă cortul din nou sau să-mi ridice pânzele!
21. Păstorii s-au prostit, n-au căutat pe Domnul; pentru aceea n-au propăşit şi li se risipesc toate turmele.
22. Iată, se aude un vuiet! O mare zarvă vine de la miazănoapte să prefacă cetăţile lui Iuda într-un pustiu, într-o vizuină de şacali.” –
23. Ştiu, Doamne, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, când umblă să-şi îndrepte paşii spre ţintă.
24. Pedepseşte-mă, Doamne, dar cu măsură, şi nu în mânia Ta, ca să nu mă nimiceşti!
25. Varsă-Ţi urgia peste neamurile care nu Te cunosc şi peste popoarele care nu cheamă Numele Tău! Căci mănâncă pe Iacov, îl înghit, îl topesc şi-i pustiesc locuinţa. –