Studiul 13 – Trimestrul III

Joi , 26 septembrie 2013

 

Toată cartea Apocalipsa poate fi rezumată la o singură frază: Isus câştigă, Satana pierde.

6. Citeşte Apocalipsa 12:17; 17:13,14; 19:11-16. Care este mesajul principal al acestor pasaje?

Apocalipsa 12

17. Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus Hristos.

Apocalipsa 17

13. Toţi au acelaşi gând şi dau fiarei puterea şi stăpânirea lor.
14. Ei se vor război cu Mielul; dar Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor. Şi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi, care sunt cu El, de asemenea, îi vor birui.”

Apocalipsa 19

11. Apoi am văzut cerul deschis, şi iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce stătea pe el se cheamă „Cel credincios – şi „Cel adevărat”, şi El judecă şi Se luptă cu dreptate.
12. Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti şi purta un nume scris pe care nimeni nu-l ştie, decât numai El singur.
13. Era îmbrăcat cu o haină înmuiată în sânge. Numele Lui este: „Cuvântul lui Dumnezeu.”
14. Oştile din cer Îl urmau călare pe cai albi, îmbrăcate cu in subţire, alb şi curat.
15. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească neamurile cu ea, pe care le va cârmui cu un toiag de fier. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu.
16. Pe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta: „Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor.”

Avem aici o veste bună: acelaşi Isus care l-a înfrânt pe Satana pe cruce, va veni încă o dată, va zdrobi puterile iadului şi va pune capăt răului pentru totdeauna (Apocalipsa 19:19-21; Ezechiel 28:18,19). Răul, sărăcia şi epidemiile, boala şi suferinţa, haosul şi crima, lacrimile şi moartea nu vor avea câştig de cauză. Dumnezeu va birui!

Apocalipsa 19

19. Şi am văzut fiara şi pe împăraţii pământului şi oştile lor adunate ca să facă război cu Cel ce şedea călare pe cal şi cu oastea Lui.
20. Şi fiara a fost prinsă. Şi, împreună cu ea, a fost prins prorocul mincinos care făcuse înaintea ei semnele cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei şi se închinaseră icoanei ei. Amândoi aceştia au fost aruncaţi de vii în iazul de foc care arde cu pucioasă.
21. Iar ceilalţi au fost ucişi cu sabia care ieşea din gura Celui ce şedea călare pe cal. Şi toate păsările s-au săturat din carnea lor.

Ezechiel 28

18. Prin mulţimea nelegiuirilor tale, prin nedreptatea negoţului tău ţi-ai spurcat locaşurile sfinte; de aceea scot din mijlocul tău un foc care te mistuie şi te prefac în cenuşă pe pământ, înaintea tuturor celor ce te privesc.
19. Toţi cei ce te cunosc între popoare rămân uimiţi din pricina ta; eşti nimicit şi nu vei mai fi niciodată!”

Până atunci, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt fac tot posibilul pentru a ajunge la toţi oamenii. Inima lui Dumnezeu tânjeşte după copiii Săi pierduţi. În curând, atât prin cuvinte, cât şi prin fapte, poporul Său îi va descoperi lumii harul uimitor al lui Dumnezeu şi adevărul Său.

Este de aşteptat ca Satana să facă tot ce îi stă în putinţă pentru a se opune acestei mărturii. Atunci, lumea va intra în criza finală. Domnul Isus va revărsa Duhul Sfânt în puterea ploii târzii, iar lucrarea lui Dumnezeu pe pământ se va încheia.

„Slujitorii lui Dumnezeu, cu feţele luminate şi strălucind de consacrare sfântă, se vor grăbi din loc în loc pentru a vesti solia din cer. Prin mii de glasuri, pe tot pământul, va fi dată avertizarea. Se vor face minuni, bolnavii vor fi vindecaţi şi semne şi minuni îi vor însoţi pe credincioşi.” – Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. 612

Lucrarea lui Dumnezeu se va încheia. Isus va reveni. Cerul şi pământul vor tresălta de bucurie. Cea mai înaltă prioritate a vieţii noastre este primirea zilnică a harului lui Dumnezeu în inimă şi rugăciunea ca Duhul Său Sfânt să ne facă după asemănarea Sa (1 Ioan 3:1-3).

1 Ioan 3

1. Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El.
2. Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este.
3. Oricine are nădejdea aceasta în El se curăţă, după cum El este curat.

Lumea noastră se prăbuşeşte. Există vreun lucru mai important decât să-L primim pe Domnul Isus în inimă şi să cerem cu stăruinţă, nu numai personal, ci împreună, ca biserică, redeşteptarea şi reforma atât de necesare? Ce s-ar întâmpla dacă inimile noastre ar fi cu totul predate Lui şi dacă ne-am dedica în întregime răspândirii Evangheliei?

*

***********

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL III

Psalmii 50

 
1. (Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeu, da, Dumnezeu Domnul vorbeşte şi cheamă pământul, de la răsăritul soarelui până la asfinţitul lui.
2. Din Sion, care este întruparea frumuseţii desăvârşite, de acolo străluceşte Dumnezeu.
3. Dumnezeul nostru vine şi nu tace. Înaintea Lui merge un foc mistuitor, şi împrejurul Lui o furtună puternică.
4. El strigă spre ceruri sus şi spre pământ, ca să judece pe poporul Său:
5. „Strângeţi-Mi pe credincioşii Mei, care au făcut legământ cu Mine prin jertfă!” –
6. Atunci cerurile vor vesti dreptatea Lui, căci Dumnezeu este Cel ce judecă. – (Oprire)
7. Ascultă, poporul Meu, şi voi vorbi; ascultă, Israele, şi te voi înştiinţa. Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tău.
8. Nu pentru jertfele tale te mustru: căci arderile tale de tot sunt necurmat înaintea Mea.
9. Nu voi lua tauri din casa ta, nici ţapi din staulele tale.
10. Căci ale Mele sunt toate dobitoacele pădurilor, toate fiarele munţilor cu miile lor.
11. Eu cunosc toate păsările de pe munţi, şi tot ce se mişcă pe câmp este al Meu.
12. Dacă Mi-ar fi foame, nu ţi-aş spune ţie, căci a Mea este lumea şi tot ce cuprinde ea.
13. Oare mănânc Eu carnea taurilor? Oare beau Eu sângele ţapilor?
14. Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulţumiri şi împlineşte-ţi juruinţele făcute Celui Preaînalt.
15. Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!
16. Dumnezeu zice însă celui rău: „Ce tot înşiri tu legile Mele şi ai în gură legământul Meu,
17. când tu urăşti mustrările şi arunci cuvintele Mele înapoia ta?
18. Dacă vezi un hoţ, te uneşti cu el, şi te însoţeşti cu preacurvarii.
19. Dai drumul gurii la rău, şi limba ta urzeşte vicleşuguri.
20. Stai şi vorbeşti împotriva fratelui tău, cleveteşti pe fiul mamei tale.
21. Iată ce ai făcut, şi Eu am tăcut. Ţi-ai închipuit că Eu sunt ca tine. Dar te voi mustra şi îţi voi pune totul sub ochi!
22. Luaţi seama, dar, voi care uitaţi pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă sfâşii, şi să nu fie nimeni să vă scape.
23. Cine aduce mulţumiri ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.”