Condiţiile revărsării ploii târzii

 

Studiul 13 – Trimestrul III

Marti , 24 septembrie 2013

 

3. Ce ne spun textele următoare despre pregătirea necesară pentru primirea puterii Duhului Sfânt în plinătatea ei? Faptele 1:14; 3:18-20; 4:31; Zaharia 10:1; Psalmii 119:25; Ioan 6:63.

Fapte 1

14. Toţi aceştia stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri, împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui.

Fapte 3

18. Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce vestise mai înainte prin gura tuturor prorocilor Lui: că, adică, Hristosul Său va pătimi.
19. Pocăiţi-vă, dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare
20. şi să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos,

Fapte 4

31. După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.

Zaharia 10

1. Cereţi de la Domnul ploaie, ploaie de primăvară! Domnul scoate fulgerele şi vă trimite o ploaie îmbelşugată pentru toată verdeaţa de pe câmp.

Psalmii 119

25. Sufletul meu este lipit de ţărână: înviorează-mă, după făgăduinţa Ta!

Ioan 6

63. Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă.

Scripturile ne invită să cerem Duhul Sfânt de la Dumnezeu (Luca 11:13). Ucenicii au crezut făgăduinţa Domnului Hristos, au aşteptat şi s-au rugat împreună să primească Duhul Sfânt (Faptele 1:8,14). Rugăciunea pentru Duhul Sfânt este necesară nu din cauză că Dumnezeu nu ar fi dispus să ni-L dea, ci din cauză că noi nu suntem pregătiţi să Îl primim. Când ne rugăm împreună, Dumnezeu aşază în inimile noastre o pocăinţă mai profundă şi ne aduce la o unitate şi o părtăşie mai strânsă unii cu alţii. Rugăciunea şi studiul Bibliei ne pregătesc mintea pentru a fi sensibilă la lucrarea Duhului Sfânt în viaţa noastră.

4. Care este urmarea naturală a reînnoirii spirituale? Unde ne conduc redeşteptarea şi reforma? Psalmii 51:10-13; Faptele 4:13,20; 5:33; 8:4.

Psalmii 51

10. Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic!
11. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt.
12. Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale şi sprijină-mă cu un duh de bunăvoinţă!
13. Atunci voi învăţa căile Tale pe cei ce le calcă, şi păcătoşii se vor întoarce la Tine.

Fapte 4

13. Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan, s-au mirat, întrucât ştiau că erau oameni necărturari şi de rând; şi au priceput că fuseseră cu Isus.
20. căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit.”

Fapte 5

33. Când au auzit ei aceste vorbe, îi tăia la inimă, şi s-au sfătuit să-i omoare.

Fapte 8

4. Cei ce se împrăştiaseră mergeau din loc în loc şi propovăduiau Cuvântul.

Redeşteptarea spirituală şi reforma autentică ne conduc la dorinţa înflăcărată de a da mărturie. Când inimile noastre sunt pline de recunoştinţă pentru tot ce a făcut Domnul Isus pentru noi, vom spune la fel ca Petru şi Ioan: „Căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit(Faptele 4:20). Revărsarea Duhului Sfânt prin ploaia timpurie în Ziua Cincizecimii i-a împuternicit pe ucenici să dea mărturie cu succes. Mărturia lor era atât de influentă, încât mulţimea din Tesalonic striga întărâtată: Oamenii aceştia, care au răscolit lumea, au venit şi aici” (Faptele 17:6).

Revărsarea Duhului Sfânt din Ziua Cincizecimii i-a făcut pe ucenici capabili să fie nişte martori formidabili înaintea celor din generaţia lor şi, în acelaşi fel, revărsarea Duhului Sfânt prin puterea ploii târzii îi va da Bisericii lui Dumnezeu puterea de a ajunge în toată lumea în ultima generaţie. Pentru ca biserica să-şi încheie misiunea sa deosebit de urgentă şi de importantă este necesară această ploaie târzie, iar Dumnezeu o va da din abundenţă.

Primii ucenici au „răscolit lumea” cu predicile şi cu mărturia lor. De ce nu se spune acelaşi lucru şi despre noi?

*

***************

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL III

Psalmii 48

 
1. (O cântare. Un psalm al fiilor lui Core.) Mare este Domnul şi lăudat de toţi în cetatea Dumnezeului nostru, pe muntele Lui cel sfânt.
2. Frumoasă înălţime, bucuria întregului pământ, este muntele Sionului; în partea de miazănoapte este cetatea Marelui Împărat.
3. Dumnezeu, în casele Lui împărăteşti, este cunoscut ca un turn de scăpare.
4. Căci iată că împăraţii se adunaseră: doar au trecut împreună,
5. au privit-o, au înlemnit, s-au temut şi au luat-o la fugă.
6. I-a apucat un tremur acolo, ca durerea unei femei la facere.
7. Au fost izgoniţi de parcă ar fi fost luaţi de vântul de răsărit care sfărâmă corăbiile din Tarsis.
8. Întocmai cum auzisem spunându-se, aşa am văzut în cetatea Domnului oştirilor, în cetatea Dumnezeului nostru: Dumnezeu o va face să dăinuie pe vecie. – (Oprire)
9. Dumnezeule, la bunătatea Ta ne gândim, în mijlocul Templului Tău!
10. Ca şi Numele Tău, Dumnezeule, şi lauda Ta răsună până la marginile pământului; dreapta Ta este plină de îndurare.
11. Se bucură muntele Sionului şi se înveselesc fiicele lui Iuda de judecăţile Tale.
12. Străbateţi Sionul şi ocoliţi-l, număraţi-i turnurile,
13. priviţi-i întăritura şi cercetaţi-i palatele, ca să povestiţi celor ce vor veni după ei.
14. Iată, Dumnezeul acesta este Dumnezeul nostru în veci de veci; El va fi călăuza noastră până la moarte.