Studiul 7

Miercuri , 14 noiembrie 2012

 

Coiful mântuirii din Efeseni 6:17 este preluat, probabil, din Isaia 59:17, doar că aplicaţia este diferită. În Isaia 59, Dumnezeu este cel care poartă coiful mântuirii; în Efeseni, creştinul este chemat să îl ia.

Efeseni 6

17. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.

Isaia 59

17. Se îmbracă cu neprihănire ca şi cu o platoşă, Îşi pune pe cap coiful mântuirii; ia răzbunarea ca o haină şi Se acoperă cu gelozia ca şi cu o manta.

6. Cu ce asociază Pavel coiful în 1 Tesaloniceni 5:8? Dar în Efeseni 6:17? Cum ne ajută această schimbare de accent să înţelegem modul în care mântuirea poate acţiona ca o armă de apărare?

1 Tesaloniceni 5

8. Dar noi, care suntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoşa credinţei şi a dragostei şi să avem drept coif nădejdea mântuirii.

Efeseni 6

17. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.

În Noul Testament, mântuirea este o experienţă prezentă care va culmina în veşnicie prin eliberarea de orice tip de rău. Coiful biruinţei purtat de Dumnezeu (Isaia 59:17) îi este oferit credinciosului pentru protecţie. Întrucât scopul principal al atacului Diavolului este acela de a-l determina pe creştin să-şi piardă mântuirea, asigurarea prezentă a mântuirii (oferită creştinului fără să se ţină cont de faptele lui) devine o armă puternică, utilă în supravieţuire. În orice conflict spiritual, credinciosul poate exclama împreună cu psalmistul: „Doamne Dumnezeule, tăria mântuirii mele! Tu-mi acoperi capul în ziua luptei!” (Psalmii 140,7)

7. După ce aminteşte de coiful mântuirii, despre ce vorbeşte Pavel? Compară cu Evrei 4:12. Ce adevăr important descoperim aici despre lupta creştinului?

Evrei 4

12. Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.

Ispitirea Domnului Hristos, aşa cum este consemnată în Matei 4:1-10, este o frumoasă ilustrare a modului în care Cuvântul lui Dumnezeu acţionează ca o armă eficientă. Pasajul acesta ar trebui să-i încurajeze pe creştini să îşi însuşească adevărurile descoperite în Cuvântul lui Dumnezeu.

Matei 4

1. Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de diavolul.
2. Acolo a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; la urmă a flămânzit.
3. Ispititorul s-a apropiat de El şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini.”
4. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Este scris: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”
5. Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe streaşina Templului
6. şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris: „El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; şi ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.”
7. „De asemenea este scris”, a zis Isus: „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău.”
8. Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor şi I-a zis:
9. „Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie.”
10. „Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.”

Forţele care încearcă să ne slăbească încrederea în Biblie sunt atât de numeroase! Ce exemple de astfel de forţe poţi da? Cum te poţi apăra de ele şi de încercările lor (atât de subtile uneori) de a-ţi diminua încrederea în Cuvântul lui Dumnezeu?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO