Să răsplătim răul cu bine

Studiul 4

Luni, 17 ianuarie

3. Care este intenţia reală a pasajului din 1 Petru 3,8-12? Cum poţi aplica practic aceste principii?

1 Petru 3

8. Încolo, toţi să fiţi cu aceleaşi gânduri, simţind cu alţii, iubind ca fraţii, miloşi, smeriţi.

9. Nu întoarceţi rău pentru rău, nici ocară pentru ocară; dimpotrivă, binecuvântaţi, căci la aceasta aţi fost chemaţi: să moşteniţi binecuvântarea.

10. „Căci cine iubeşte viaţa şi vrea să vadă zile bune să-şi înfrâneze limba de la rău şi buzele de la cuvinte înşelătoare,

11. să se depărteze de rău şi să facă binele, să caute pacea şi s-o urmărească.

12. Căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniţi, şi urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor. Dar faţa Domnului este împotriva celor ce fac răul.”

Domnul Isus a transformat atitudinea „ochi pentru ochi” în atitudinea „întoarce şi celălalt obraz” (Mat. 5,38.39). Ideea aceasta era revoluţionară atât pentru vremea aceea, cât şi pentru multe culturi şi tradiţii din vremea noastră. Din nefericire, nici creştinii nu răsplătesc răul cu bine. Însă Isus ne îndeamnă: „Învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima” (Mat. 11,29).

O familie tânără, cu copii mici, avea probleme serioase cu vecinii. Aceştia le-au reproşat de câteva ori, pe un ton răutăcios, că umpluseră curtea casei cu jucării şi că cei mici făceau prea multă gălăgie. După părerea lor, curtea arăta urât. Părinţii tineri au fost deranjaţi de tonul dur şi lipsit de amabilitate cu care le-au vorbit vecinii. În definitiv, era curtea lor şi nu încălcau regulile cartierului! Într-o zi, când culegea mere în grădina din spatele casei, mama tânără s-a gândit să facă plăcintă cu mere şi să le-o ofere vecinilor. Vecinii au acceptat darul ei imediat. Gestul acesta a schimbat cu totul relaţia lor, fiindcă vecinii nu se aşteptau, probabil, la nimic din partea unor oameni pe care îi atacau neîntrerupt.

4. Cum l-a răsplătit David pe Saul pentru faptul că acesta îl ataca mereu? 1 Sam. 24,4-6. Ce ne spune aceasta despre caracterul lui David? Cum putem manifesta această atitudine, mai ales atunci când avem probleme cu un om care este „unsul Domnului”?

1 Samuel 24

4. Oamenii lui David i-au zis: „Iată ziua în care Domnul îţi zice: „Dau pe vrăjmaşul tău în mâinile tale; fă-i ce-ţi va plăcea.” David s-a sculat şi a tăiat încet colţul hainei lui Saul.

5. După aceea, inima îi bătea, pentru că tăiase colţul hainei lui Saul.

6. Şi a zis oamenilor săi: „Să mă ferească Domnul să fac împotriva domnului meu, care este unsul Domnului, o aşa faptă ca să pun mâna pe el! Căci el este unsul Domnului.”

În 1 Samuel, se repetă de patru ori faptul că David a spus că a ridica mâna împotriva „unsului Domnului” este un păcat. Chiar dacă a avut ocazia să se răzbune, el a încercat, în mod repetat, să se apropie de rege şi să-l ierte. David a ales să se poarte cu smerenie şi cu frică de Dumnezeu faţă de un om care îi făcea rău.

Oare nu ar trebui ca şi noi să facem la fel în orice situaţie prin care trecem?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO