Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, pentru ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El. (2 Corinteni 5:21)

Urmărește ediția video aici.

Faptul că perechea sfântă, nesocotind interdicția lui Dumnezeu cu privire la un singur lucru, a călcat în felul acesta Legea Sa, iar urmașii lor au trebuit să sufere consecințele căderii în păcat, ar trebui să ne conștientizeze pe toți cu privire la caracterul sacru al Legii lui Dumnezeu.

Poporul lui Dumnezeu, pe care El îl numește comoara Sa specială, a fost privilegiat cu un sistem dublu de legi: cea morală și cea ceremonială. Prima arăta înapoi spre momentul creației, pentru a-L păstra în amintire pe Dumnezeul cel viu care a făcut lumea, ale cărei cerințe sunt obligatorii pentru toți, în toate perioadele, și care va exista de-a lungul timpului, cât ține veșnicia; iar cealaltă a fost dată din cauză că Adam a călcat Legea morală, ea constând din aducerea de daruri și jertfe care îndreptau atenția spre răscumpărarea viitoare. (…)

Dragostea pe care Dumnezeu a avut-o față de oameni, pe care i-a creat după chipul și asemănarea Sa, L-a determinat să-L dea pe singurul Său Fiu ca să moară pentru călcarea lor de Lege, și pentru ca înmulțirea păcatului să nu-i facă să-L uite pe Dumnezeu și răscumpărarea viitoare, sistemul ceremonial fiind întemeiat pentru a reprezenta jertfa desăvârșită a Fiului lui Dumnezeu.

Domnul Hristos a devenit păcat pentru neamul omenesc decăzut, luând asupra Sa condamnarea care era a păcătosului pentru călcarea Legii lui Dumnezeu. Domnul Hristos a stat ca reprezentant al familiei omenești. El a luat asupra Lui Însuși păcatele lumii. Făcându-Se păcat, El a condamnat păcatul murind pentru noi.

Legea lui Iehova, existând de la momentul creației, cuprindea două mari principii: „Să iubești pe Domnul, Dumnezeu tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta”: aceasta este cea dintâi poruncă. Iar cea de-a doua, asemenea ei, este: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Nu există poruncă mai mare ca acestea.”

Care este voia Tatălui? Ca noi să păzim poruncile Sale. (…) Moartea Domnului Isus Hristos pentru răscumpărarea omenirii dă vălul la o parte și face să iasă la suprafață un potop de lumină în ce privește întreaga instituție a sistemului religios iudaic din urmă cu sute de ani. Fără moartea Domnului Hristos, acest întreg sistem nu avea nicio semnificație. – Review and Herald, 6 mai 1875

Urmărește devoționalul video, precum și alte resurse creștine, pe youtube.com/resurse

Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.