Dumnezeu are nevoie de talentele noastre

Noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. (1 Corinteni 3:9)

Faptul că suntem datori lui Dumnezeu și că suntem cu totul dependenți de El ar trebui să ne determine să-L recunoaștem ca Dătătorul tuturor binecuvântărilor noastre, iar darurile noastre să constituie o recunoaștere a acestui lucru. Din darurile pe care ni le-a dat, El cere ca o parte să-I fie returnată. Dând Domnului ceea ce I Se cuvine, noi declarăm lumii că toate îndurările de care beneficiem sunt de la El și că tot ceea ce avem Îi aparține Lui. (…)

Când iudeii își țineau slujbele de recunoștință după culegerea roadelor naturii, ei aduceau jertfe lui Dumnezeu. Pentru noi poate părea ciudat că, în ocaziile acelea de bucurie, jertfele constituiau o parte atât de importantă; iar în privința aparențelor exterioare, era o combinație ciudată aceea de a amesteca sacrificiile de animale cu exprimarea bucuriei. Însă această manifestare era clădită pe adevărata temelie, căci Hristos Însuși era obiectul acestor servicii ceremoniale. Când, la aceste ocazii de sărbătoare, se vărsa sânge pentru a Se aduce jertfe lui Dumnezeu, poporul nu Îi mulțumea doar pentru îndurările Sale prezente, ci și pentru făgăduința unui Mântuitor și, prin aceste manifestări, era exprimat adevărul că, fără vărsarea sângelui Fiului lui Dumnezeu, nu ar putea exista iertare de păcate.

Dumnezeu a încredințat talente bărbaților și femeilor pentru ca ei să poată fi mai bine echipați pentru a-I aduce onoare și slavă. Unora, El le-a încredințat mijloace materiale; pe alții i-a înzestrat cu diferite calități pentru slujire; altora le-a dat tact și influență. Unii au cinci talanți, alții doi, alții unul. De la cel mai mare la cel mai mic, fiecăruia i s-a încredințat un anumit dar. Acești talanți nu ne aparțin nouă. Ei aparțin lui Dumnezeu. El ni i-a încredințat nouă ca să-i folosim în mod conștiincios, iar într-o zi ne va cere socoteală pentru ei.

Marea lecție pe care trebuie să o învățăm zi de zi este aceea că suntem administratori ai darurilor lui Dumnezeu – ispravnici ai banilor, rațiunii, intelectului, ai influenței. Ca ispravnici ai darurilor Domnului, noi trebuie să punem la lucru acești talanți, oricât de mici ar fi ei. (…)

Oricât de mic ar părea talantul tău, folosește-l în slujba lui Dumnezeu căci El are nevoie de el. Dacă acesta este folosit în mod înțelept, tu poți aduce un suflet la Dumnezeu și acesta își poate, de asemenea, consacra puterile în slujba Stăpânului. Acel suflet poate câștiga alte suflete și, în felul acesta, un singur talant folosit cu credincioșie poate câștiga mai mulți. – Review and Herald, 24 noiembrie 1896

Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.